Năzări

Năzări, năzăresc, verb IV.
1. Reflexiv.
A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci.
A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu.
2. Intranzitiv și reflexiv.
A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări.
Tranzitiv (Popular) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prezent indicativ și: năzar] – Din slavă Nazirati.

DEX – dicționarul explicativ

A Se Năzări persoana 3 se năzare intranzitiv 1) (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năluci. 2) A-i veni un gând ciudat și neașteptat; a-i abate. [Și Se năzărește] /<slavă nazirati

NODEX – noul dicționar explicativ

A Năzări persoana 3 năzare intranzitiv A apărea vag și fugitiv (ca o nălucă); a se arăta vederii pentru un timp scurt; a năluci. [Și Năzărește] /<slavă nazirati

NODEX – noul dicționar explicativ

Năzări (năzăresc, năzărit), verb –
1. (Rar) A întrezări, a descoperi. –
2. (Rar) A apărea, a se arăta. –
3. (Reflexiv) A i se părea, a avea impresia.
Slavă nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), conform slavă, bulgară nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu slavă nazorŭ „bănuială”. – Derivat năzăritură, substantiv feminin (închipuire); năzarnic, adjectiv (cu toane); năzăreală, substantiv feminin (viziune).

DER – dicționarul etimologic