Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nițel -ică

1 * Cuvantul cu diacritice: nițél -ícă
Cuvantul fara diacritice: nitel

Definitie: NIȚEL, -ICĂ, niței, -ele, adjectiv (Familiar) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ♢ Expresie Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: nițél
Cuvantul fara diacritice: nitel

Definitie: NIȚEL adjectiv , adverb 1. adjectiv verifica cuvantul: câtva. 2. adverb verifica cuvantul: câtva. 3. adverb verifica cuvantul: puțin. 4. adverb verifica cuvantul: întrucâtva. 5. adverb verifica cuvantul: cam.

3 * Cuvantul cu diacritice: nițél
Cuvantul fara diacritice: nitel

Definitie: nițel adjectiv m., plural niței; f. singular nițică, plural nițele

4 * Cuvantul cu diacritice: nițél -ícă -éi -éle
Cuvantul fara diacritice: nitel

Definitie: NIȚEL -ică (-ei, -ele) și adverbial popular Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă -ică răbdare. Îngăduie -. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: nițél nițícă
Cuvantul fara diacritice: nitel

Definitie: nițel (nițică), adjectiv – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Muntenia și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Conform: ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; limba italiana cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. limba italiana); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; conform împotrivă Pușcariu 1175; din limba albaneza në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › ținel, cu metateză (Tiktin).