Definitie Normal -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Normal, -Ă, normali, -e, adjectiv
1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe.
Linie normala (si substantivat, f.) = A) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; B) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Prin specializare: Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic).
2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.
3. (Înv.; in sintagma) Școala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din franceza Normal, limba latina Normalis, limba italiana Normale.

Varianta definitie 2: Normal antonim: anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal

Varianta definitie 3: Normal adjectiv , adverb
1. adjectiv intreg, sanatos, zdravan. (Esti om -, iti dai seama ce ai facut?)
2. adjectiv verifica cuvantul: obisnuit.
3. adjectiv firesc, obisnuit, regulat. (Puls -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: firesc.
5. adjectiv obisnuit, ordinar. (Sesiune -.)
6. adverb verifica cuvantul: exact.
7. adverb verifica cuvantul: desigur.

Varianta definitie 4: Normal adjectiv m., plural normali; f. singular normala, plural normale

Varianta definitie 5: Normal2 -a (-i, -e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii -e. ♢ În mod - de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil -. 3) si substantival : Școala -a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, limba latina normalis, limba italiana normale

Varianta definitie 6: Normal1 adverb 1) În mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, limba latina normalis, limba italiana normale

Varianta definitie 7: Normal, -Ă adjectiv
1. Firesc, comun, obisnuit. ♦ (Despre oameni) Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic).
2. Conform unor norme, unor reguli; regulat.
3. Școala normala = scoala in care se pregateau in trecut invatatorii si institutorii. [Conform: limba latina normalis, franceza normal, limba italiana normale].

Varianta definitie 8: Normal, -Ă I. adjectiv
1. firesc, comun, obisnuit. ♢ (despre oameni) sanatos (fizic si psihic).
2. conform unor norme. ♢ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea intalnita frecvent.
3. (chimie) concentratie -a = cantitatea de substanta continuta intr-o solutie, exprimata in echivalenti-gram la litru de solutie.
4. (matematica) sectiune -a = sectiune realizata cu un plan care contine normala (II, 1) intr-un punct dat la suprafata sectionata.
5. scoala -a (si substantiv feminin) = scoala in care se pregatesc invatatorii.
II. substantiv feminin
1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact.
2. media elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta. (< franceza normal. limba latina normalis, limba italiana normale)