Definitie Nou - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Nou antonim: vechi

Varianta definitie 2: Nou adjectiv verifica cuvantul: desfundat, destelenit.

Varianta definitie 3: Nou adjectiv
1. inutilizat, nefolosit, neintrebuintat, neutilizat, neuzat. (O tigaie -.)
2. verifica cuvantul: nepurtat.
3. verifica cuvantul: perfectionat.
4. verifica cuvantul: neologic.
5. verifica cuvantul: recent.
6. verifica cuvantul: original.
7. verifica cuvantul: actual.

Varianta definitie 4: Nou adjectiv m., art. noul, plural noi, art. noii; f. singular noua, g.-d. art. noii, plural noi

Varianta definitie 5: Nou3 noua (noi) (in opozitie cu Vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ♢ --nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si figurativ Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ♢ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) --nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) -? ce noutati mai sunt? Nimic - nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). -l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

Varianta definitie 6: Nou2 n. art. 1) Ceea ce a aparut de curand. 2) filoz.
Element progresist care apare in procesul dezvoltarii. /<lat. novus

Varianta definitie 7: Nou1 adv. : Din - a) de la inceput; b) inca o data; iarasi. /<lat. novus

Varianta definitie 8: Nou (noua), adjectiv – Recent, proaspat, tinar. – Mr. nou, noaua, megl. nou, noua, istr. now, nowe.
Limba Latina nōvus (Puscariu 1192; Candrea-Dens., 1246; REW 5972), conform limba italiana nuovo (sard. nou), prov. nueu, franceza neuf, sp. nuevo, port. nono. – Derivat noutate, substantiv feminin (stire proaspata, inovatie, schimbare), care poate fi in egala masura der. intern cu sufix -tate sau reprezentant al limba latina nōvĭtātem (Puscariu 1194; Candrea-Dens., 1247); inoi, verb (a renova, a improspata; a repune; a repeta; a reface; cuvant invechit, a purifica, a reface o biserica; reflexiv, a imbraca pentru prima oara ceva); inoitura, substantiv feminin (invechit, restaurare, reabilitare, inovatie); inoitor, substantiv masculin (invechit, inovator); reinoi, verb (a renova, a repeta), creatie improprie; pre(i)noi, verb (a renova); pre(i)noitor, adjectiv (renovator, reformator).
Novitale, substantiv feminin plural (noutati de ultima ora), din limba italiana novità, probabil prin intermediul limba neogreaca:, este cuvant invechit (secolul XIX).