Definitie Număr - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: NÚMĂR, numere, substantiv neutru I.
1. Cantitate de elemente de acelasi fel care intra intr-o insiruire, cantitate care arata de cate ori o marime se cuprinde in alta de aceeasi natura; ceea ce reprezinta rezultatul unei masurari; semn grafic sau grup de semne grafice care indica o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ♢ Numar atomic = numar de ordine pe care il poarta elementele chimice asezate in ordinea tabloului lui Mendeleev si care exprima numarul de protoni din nucleul atomului respectiv. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) numar = nenumarat; p.ext. imens.
Cu numar = socotit2; p.ext. limitat. ♢ Locutiune adverb În numar = cu socoteala; complet. ♢ Locutiune prep.
În (sau din) numarul = printre, dintre. ♢ Expresie A nu (mai) avea numar = a fi peste masura de numeros.
Un numar de = cativa.
La numar sau in numar de... = in total. ♦ Multime. ♦ Ceata, grup.
2. Categorie gramaticala prin care se exprima deosebirea dintre un singur exemplar si doua sau mai multe exemplare ale aceluiasi obiect. II.
1. Cifra sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o multime de obiecte sau de clase de obiecte organizate intr-un anumit fel, ca indice de marime, de valoare etcetera; p.ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poarta pe el o asemenea indicatie. ♦ Prin specializare: Reversul unei monede. ♦ Prin specializare: Fiecare dintre exemplarele unei publicatii periodice care face parte din aceeasi serie, din acelasi tiraj etcetera
2. Bucata sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estrada, de circ etcetera; parte distincta dintr-o opera (duet, arie etcetera). Iii. (Familiar, in expresie) Numarul unu = de prima calitate, fara pereche; strasnic, excelent. – Limba Latina Numerus.

Varianta definitie 2: NÚMĂR substantiv verifica cuvantul: cifra.

Varianta definitie 3: NÚMĂR substantiv
1. (MATEMATICA) numar fractionar = numar rational; numar rational = numar fractionar; numar zecimal = fractie zecimala.
2. cifra, suma, total. (Un - record de exemplare vandute.)
3. suma, (invechit) cisla. (-ul total al vitelor.)
4. cantitate. (În - mare.)
5. verifica cuvantul: seama.
6. marime, masura. (Ce - ai la pantof?)
7. verifica cuvantul: multime.

Varianta definitie 4: Numar substantiv neutru, plural numere; abr. nr.

Varianta definitie 5: NÚMĂR -ere n. 1) Marime cu ajutorul careia se efectueaza diferite calcule si care se noteaza, de obicei, cu cifre; notiune de cantitate. ♢ - natural fiecare dintre numerele intregi pozitive (1, 2, 3, 4 etcetera). - algebric numar insotit de un semn (+ sau -). - pozitiv numar insotit de semnul +. - intreg numar care contine una sau mai multe unitati. - fractionar numar care poate fi exprimat sub forma de fractie. - prim numar intreg mai mare decat 1 care se imparte la el insusi si la unitate. - par numar care se imparte exact la 2; numar cu sot. - impar numar care nu se imparte exact la 2; numar fara sot. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelasi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. -arul barbatilor. ♢ La - (sau In -) a) in cantitate; b) in total. Cu - a) numarat; b) cu socoteala. Peste - mai mult decat trebuie sa fie. Un anumit - o cantitate anumita. Un - neinsemnat (foarte) putini. Un - mare (sau Un mare -) (foarte) multi. În - mare in cantitate mare; (foarte) multi. Fara (de) - in cantitate foarte mare; nenumarat; puzderie. A nu (mai) avea - a fi foarte numeros. (De) un - de ori (de) atatea ori. 4) Indice cifric care serveste pentru a identifica un obiect (sau o persoana), indicandu-i locul intr-o succesiune sau intr-o serie. -arul biletului. ♢ - de ordine numar care indica locul unui obiect intr-un sir. -arul unu a) de prima categorie; de calitatea intai; cel mai bun in genul sau; b) de prima importanta; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o solutionare urgenta. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucata din programul unui concert sau al unei reprezentatii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul carora se stabileste legatura telefonica intr-un emitator si un receptor. 8) Categorie gramaticala care serveste pentru exprimarea opozitiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte si mai multi reprezentanti ai aceleiasi categorii de obiecte. -arul singular. -arul plural. /<lat. numerus

Varianta definitie 6: Numar (-mere), substantiv neutru –
1. Cantitate de elemente de acelasi fel care intra intr-o insiruire. –
2. Categorie gramaticala care se opune singular pluralului. –
3. Cifra. –
4. Parte dintr-un spectacol.
Limba Latina nŭmĕrus (Puscariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), conform it . numero, prov., franceza, cat. nombre. – Derivat numara, verb (a enumera, a calcula etcetera), care poate si el sa reprezinte limba latina nŭmĕrāre (Puscariu 1204; Candrea-Dens., 1257), conform mr. numir, megl. numir, istr. numer; numaratoare, substantiv feminin (invechit, plata in numerar; calcul; enumerare); numarator, substantiv neutru (abac; deimpartit); numaratura, substantiv feminin (invechit, calcul); nenumarat, adjectiv (in numar infinit); numeros, adjectiv (mult, in cantitate mare), format dupa limba latina numerosus; numarus, substantiv neutru (Trans., talisman); prenumara, verb (a include intr-un numar sau intr-o cantitate; reflexiv, a se numara printre ..., a se iscali), dupa limba germana pränumerieren; prenumerant, substantiv masculin (invechit, abonat, semnatar), din limba germana Pränumerant (Scriban).
Numara, verb reflexiv (Banat, a se numi), indica o confuzie curioasa cu nume.
Derivat neol. (din franceza): numeral, substantiv neutru; numerar, substantiv neutru; numerati(un)e, substantiv feminin; numeric, adjectiv ; numerota, verb; numerotator, substantiv neutru; supranumerar, adjectiv , dupa franceza surnumeraire. – Alb. numër ar putea proveni din rom.