Nărav
Definitie, sens si explicatie
1Nărav, naravuri, substantiv neutru
1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, naraveala, naravie. ♢ Expresie A (se) invata cu narav = a (se) obisnui sa ceara, sa pretinda ceva ca pe un drept al sau.
2. (Înv. si popular) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din limba slava (veche) Nravŭ. Conform: bulgara Narav.
1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, naraveala, naravie. ♢ Expresie A (se) invata cu narav = a (se) obisnui sa ceara, sa pretinda ceva ca pe un drept al sau.
2. (Înv. si popular) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din limba slava (veche) Nravŭ. Conform: bulgara Narav.
2Nărav substantiv
1. verifica cuvantul: patima.
2. pasiune, patima, viciu, (familiar) boala. (A dat in - jocului de carti.)
3. (Transilvania) snaga, suca. (- calului.)
4. (la plural) verifica cuvantul: comportare.
5. verifica cuvantul: fire.
1. verifica cuvantul: patima.
2. pasiune, patima, viciu, (familiar) boala. (A dat in - jocului de carti.)
3. (Transilvania) snaga, suca. (- calului.)
4. (la plural) verifica cuvantul: comportare.
5. verifica cuvantul: fire.
3Narav substantiv neutru, plural naravuri
4Nărav -uri n. 1) (la persoane) Obicei rau; apucatura. ♢ A (se) invata cu - (sau A prinde la -) a) a se obisnui cu o actiune nedorita; b) a insusi o deprindere rea. 2) (la animale) Deprindere rea de a musca, de a azvarli etcetera Cal cu -. 3) pop.
Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natura. /<sl. nravu
Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natura. /<sl. nravu
5Narav (naravuri), substantiv neutru –
1. Obicei, uz. –
2. Obicei prost, viciu.
Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, Ii, 212), conform bulgara narav, limba sarba: narav si Vasmer, Ii,
230. – Derivat naravas, adjectiv (invatat prost, vicios); naravnic, adjectiv (invechit, vicios, desfrinat); naravi, verb (a invata cu narav, a se vicia); inaravi, verb (a se vicia); naraveala, substantiv feminin (viciere); naravos, adjectiv (invatat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. neravas (Edelspacher 20).
1. Obicei, uz. –
2. Obicei prost, viciu.
Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, Ii, 212), conform bulgara narav, limba sarba: narav si Vasmer, Ii,
230. – Derivat naravas, adjectiv (invatat prost, vicios); naravnic, adjectiv (invechit, vicios, desfrinat); naravi, verb (a invata cu narav, a se vicia); inaravi, verb (a se vicia); naraveala, substantiv feminin (viciere); naravos, adjectiv (invatat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. neravas (Edelspacher 20).