Născoci
Definitie, sens si explicatie
1Născoci, nascocesc, verb Iv.
1. Tranzitiv A face, a crea ceva (ce nu a mai existat pana atunci); a descoperi, a inventa.
2. Tranzitiv A scorni, a plasmui (lucruri inchipuite, neexistente, neadevarate); prin extensiune a minti.
3. Reflexiv (Rar) A se naste, a se isca, a se ivi, a se intampla, – Etimologie necunoscuta
1. Tranzitiv A face, a crea ceva (ce nu a mai existat pana atunci); a descoperi, a inventa.
2. Tranzitiv A scorni, a plasmui (lucruri inchipuite, neexistente, neadevarate); prin extensiune a minti.
3. Reflexiv (Rar) A se naste, a se isca, a se ivi, a se intampla, – Etimologie necunoscuta
2Născoci verb
1. verifica cuvantul: inventa.
2. verifica cuvantul: scorni.
1. verifica cuvantul: inventa.
2. verifica cuvantul: scorni.
3Nascoci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural nascocesc, imperfect 3 singular nascocea; conjunctie: prezent 3 singular si plural nascoceasca
4A născoci -esc tranz. 1) (ceva nou) A crea in imaginatie in mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevarate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginatiei in mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop.
A descoperi in urma unui efort creator; a inventa. /Origine necunoscuta
A descoperi in urma unui efort creator; a inventa. /Origine necunoscuta
5Nascoci (nascocesc, nascocit), verb – A inventa, a-si inchipui.
Bg. naskačam „a afla”, din limba slava (veche) naskočiti „a sari” (Cihac, Ii, 332; Conev 98). – Derivat nascocitor, adjectiv (inventiv, fertil, ingenios); nascocitura, substantiv feminin (inventie, descoperire).
Bg. naskačam „a afla”, din limba slava (veche) naskočiti „a sari” (Cihac, Ii, 332; Conev 98). – Derivat nascocitor, adjectiv (inventiv, fertil, ingenios); nascocitura, substantiv feminin (inventie, descoperire).