Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nătă

1 * Cuvantul cu diacritice: nătă
Cuvantul fara diacritice: nata

Definitie: nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, conform sp. tonto, bobo, chocho, memo etcetera – Derivat nătăfleț, adjectiv (prost, gogoman), comp. teflu și fleț, verifica cuvantul: aici; năfletec, adjectiv (Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleață, substantiv masculin (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău, substantiv masculin (gogoman, nătăfleață), cu sufix expresiv (după Cihac, II, 213; legat de cr. tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior, Rom., 350, din limba latina natura; după Șeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din netare ‹ tare, explicație greu de admis fonetic); nătăraucă, substantiv feminin (proastă, neghioabă); nătăraie, substantiv feminin (prostie, nerozie); nătăvălos, adjectiv (Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (var. nătimală), substantiv feminin (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng, adjectiv (prost, neghiob, nebun), prin încrucișare cu limba slava (veche) netęgŭ „muncă” (după Cihac, II, 213, limba slava (veche) ajunge pentru a explica rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din limba slava (veche) tągŭ „puternic, viteaz”); nătîngi, verb reflexiv (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie, substantiv feminin (prostie); nătîntoc, adjectiv (prost, imbecil), pentru a cărui der. conform sărîntoc; nătîntol, adjectiv (prost), prin încrucișare cu mototol, conform și motîntan, motîntoc; neder, adjectiv (Munt., gogoman, nătăfleață), probabil în loc de neter, conform nătărău; netot, adjectiv (prost, naiv), prin încrucișare cu tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din mag. tot „slav”); netoție, substantiv feminin (prostie); năsărîmb, adjectiv (tont, prost), în loc de nătărîmb (conform varianta năstărîmb), probabil prin încrucișare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din limba slava (veche) nesramĭnŭ „nerușinat”); năs(t)ărîmbă, substantiv feminin (prostie, minciună); năsărîngă, substantiv feminin (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).