Oaste
Definitie, sens si explicatie
1Oaste, osti, substantiv feminin
1. (Înv. si popular) Armata. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Osteni, soldati. ♦ Figurativ Multime.
2. (Înv.) Razboi1; lupta, batalie. – Limba Latina Hostis, -em „dusman”.
1. (Înv. si popular) Armata. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Osteni, soldati. ♦ Figurativ Multime.
2. (Înv.) Razboi1; lupta, batalie. – Limba Latina Hostis, -em „dusman”.
2Oaste substantiv (Militar) armata, ostire, putere, trupe (plural), (invechit si reg.) armada, sirag, tabara, (invechit) armie, ordie, ostasime, ostime, sila, tarie, (figurativ) sabie. (Orasul a fost cucerit de - inamica.)
3Oaste substantiv verifica cuvantul: batalie, conflict, lupta, razboi.
4Oaste substantiv feminin, g.-d. art. ostii; plural osti
5Oaste osti f. 1) inv.
Totalitate a fortelor armate ale unui stat; armata. 2) pop.
Serviciu militar; catanie. 3) pop.
Multime de ostasi. 4) fig.
Multime de persoane. [G.-d. Ostii] /<lat. hostis, -em
Totalitate a fortelor armate ale unui stat; armata. 2) pop.
Serviciu militar; catanie. 3) pop.
Multime de ostasi. 4) fig.
Multime de persoane. [G.-d. Ostii] /<lat. hostis, -em
6Oaste(osti), substantiv feminin –
1. Armata. –
2. (Înv.) Razboi. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste.
Limba Latina hostem (Diez, I, 297; Puscariu 1216; Candrea-dens., 1278; Rew 4201), conform limba italiana oste, prov., verifica cuvantul: franceza ost, sp. hueste, port. hoste. – Derivat ostas, substantiv masculin (soldat, combatant); ostasesc, adjectiv (militar); ostaseste, adverb (militareste); ostasi, verb (a servi in armata); ostasie, substantiv feminin (serviciul militar); ostasime, substantiv feminin (multime de ostasi); osti, verb (a servi in armata; a lupta); ostire, substantiv feminin (oaste; cuvant invechit, expeditie militara); ostean, substantiv masculin (soldat); ostenesc, adjectiv (militar); osteneste, adverb (militareste); ostenie, substantiv feminin (militarie); ostime, substantiv feminin (oaste); ostitor, substantiv masculin (invechit, soldat); ostitura, substantiv feminin (invechit, ordin de batalie).
1. Armata. –
2. (Înv.) Razboi. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste.
Limba Latina hostem (Diez, I, 297; Puscariu 1216; Candrea-dens., 1278; Rew 4201), conform limba italiana oste, prov., verifica cuvantul: franceza ost, sp. hueste, port. hoste. – Derivat ostas, substantiv masculin (soldat, combatant); ostasesc, adjectiv (militar); ostaseste, adverb (militareste); ostasi, verb (a servi in armata); ostasie, substantiv feminin (serviciul militar); ostasime, substantiv feminin (multime de ostasi); osti, verb (a servi in armata; a lupta); ostire, substantiv feminin (oaste; cuvant invechit, expeditie militara); ostean, substantiv masculin (soldat); ostenesc, adjectiv (militar); osteneste, adverb (militareste); ostenie, substantiv feminin (militarie); ostime, substantiv feminin (oaste); ostitor, substantiv masculin (invechit, soldat); ostitura, substantiv feminin (invechit, ordin de batalie).