Obiectiva
Definitie, sens si explicatie
1Obiectiva, obiectivez, verb I. Tranzitiv (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma in valori cu existenta obiectiva. ♦ Reflexiv A deveni obiectiv (I 1). – Din franceza Objectiver.
2Obiectiva verb (silabe -biec-; mf. ob-), indicativ prezent 1 singular obiectivez, 3 singular si plural obiectiveaza
3A obiectiva -ez tranzitiv (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face sa se obiecti-veze. /<fr. objectiver
4A se obiectiva pers.3 Se -eaza intranzitiv (despre ginduri, planuri etcetera) A se transforma in ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver
5Obiectiva verb I. tr.
A considera un lucru ca obiectiv, ca existand in afara de constiinta omului si independent de ea. ♦ refl.
A deveni obiectiv. [Conform: franceza objectiver].
A considera un lucru ca obiectiv, ca existand in afara de constiinta omului si independent de ea. ♦ refl.
A deveni obiectiv. [Conform: franceza objectiver].
6!obiectiva (a -) (-biec-) verb, indicativ prezent 3 obiectiveaza
7Obiectiva verb I. tr. a transforma ideile, gandirea, aptitudinile in produse cu existenta obiectiva, a considera ceva ca obiectiv (I, 1).
Ii. reflexiv a capata caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< franceza objectiver)
Ii. reflexiv a capata caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< franceza objectiver)