Obiecta
Definitie, sens si explicatie
1Obiecta, obiectez, verb I. Tranzitiv A face o obiectie; a arata argumentele pentru care se contesta ceea ce sustine altcineva; a contesta, a invoca motive, a gasi pricina. – Din Obiectie.
2Obiecta verb a reprosa, a spune, a zice, (invechit) a prici, a remonstra. (N-am ce -, totul a fost perfect.)
3Obiecta verb (silabe -biec-; mf. ob-), indicativ prezent 1 singular obiectez, 3 singular si plural obiecteaza
4A obiecta -ez tranzitiv A aduce in calitate de argumente contrare, manifestandu-si dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a inainta ca obiectie. /Din obiectie
5Obiecta verb I. tr.
A ridica o obiectie; a spune ceva contrar; a contesta. [Pronume o-biec-. / < limba latina obiectare, conform franceza objecter].
A ridica o obiectie; a spune ceva contrar; a contesta. [Pronume o-biec-. / < limba latina obiectare, conform franceza objecter].
6!obiecta (a -) (-biec-) verb, indicativ prezent 3 obiecteaza
7Obiecta verb tr. a aduce o obiectie; a spune ceva contrar; a contesta. (< franceza objecter, limba latina obiectare)