Definitie Oboroc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Oboroc, oboroace, substantiv neutru
1. (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Danie.
2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ♢ Expresie A pune (sau a ascunde, a tine etcetera) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva.
3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Varianta: Obroc substantiv neutru] – Din limba ucraineana Uborok.

Varianta definitie 2: Oboroc substantiv verifica cuvantul: dar, donatie, portie, ratie.

Varianta definitie 3: Oboroc substantiv neutru, plural oboroace

Varianta definitie 4: Oboroc õace n. cuvant invechit 1) Recipient cilindric larg la gura, facut, de obicei, din coaja de tei, servind la pastrarea si la transportarea cerealelor. 2) Continut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de masura a capacitatii folosita, de regula, pentru cereale. ♢ - mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. - mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealta primitiva de pescuit, in forma de cilindru fara fund, impletita din nuiele. /