Definitie Observator - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Observator1, observatoare, substantiv neutru
1. (Mai ales in sintagma observator astronomic) Cladire special amenajata pentru observatii stiintifice asupra corpurilor ceresti, fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera; institutia aflata in aceasta cladire.
2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se afla sau se intampla pe o mare distanta in jur si unde se pot adaposti oamenii si instrumentele necesare observatiei. – Din limba latina Observatorium, franceza Observatoire, limba germana Observatorium.

Varianta definitie 2: Observator2, -oare, observatori, -oare, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care observa, cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatii internationale care participa la lucrarile unor conferinte sau organisme internationale, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discutii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului.
2. Adjectiv Care observa, scruteaza; patrunzator, perspicace.
3. Adjectiv Prin care se atrage cuiva atentia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greseli etcetera savarsite.
Nota observatoare. – Din franceza Observateur, limba latina Observator.

Varianta definitie 3: Observator adjectiv ager, clarvazator, iscoditor, patrunzator, perspicace, scormonitor, scrutator, sfredelitor, strabatator, subtil, (livresc) penetrant, sagace, (figurativ) ascutit. (Un spirit -.)

Varianta definitie 4: Observator (persoana) substantiv masculin, adjectiv m., plural observatori; f. singular si plural observatoare, g.-d. singular art. observatoarei

Varianta definitie 5: Observator (astron.) substantiv neutru, plural observatoare

Varianta definitie 6: Observator2 -oare (-ori, -oare) m. si f.
Persoana care este insarcinata sa observe, sa supravegheze ceva. /<lat. observa-tor, limba franceza: observateure

Varianta definitie 7: Observator1 -oare n. 1) Institutie stiintifica care efectueaza observatii astro-nomice, geofizice si meteorologice si analizeaza rezultatele lor. 2) Cladire amenajata cu in-stalatii speciale pentru observatii. 3) Loc special amenajat la inaltime, de unde se pot face observatii la o anumita distanta in jur. /<lat. observatorium, limba franceza: observatoire

Varianta definitie 8: Observator, -oare adjectiv
1. Care observa, scruteaza. ♦ Perspicace, patrunzator.
2. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli etcetera savarsite. substantiv masculin si feminin: Cel care are misiunea sa observe ceva, sa urmareasca ceva. ♦ Persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatie pentru a asista la lucrarile unei conferinte sau ale unor organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Conform: franceza observateur, limba latina observator].

Varianta definitie 9: Observator substantiv neutru
1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera; institutia aflata in acest local.
2. (Mil.) Loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. [Plural -oare. / conform franceza observoire].

Varianta definitie 10: Observator1 substantiv neutru
1. cladire special amenajata pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera
2. (mil.) loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. (< limba latina observatorium, franceza observatoire, limba germana Observatorium)

Varianta definitie 11: Observator2, -oare I. adjectiv
1. care observa, scruteaza. ♢ cu spirit de observatie, perspicace, patrunzator.
2. prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli savarsite.
II. substantiv masculin f.
1. cel care are misiunea de a observa, de a urmari, a studia stiintific un fenomen.
2. cel care asista la un eveniment fara a participa.
III. substantiv masculin.
1. persoana oficiala desemnata de stat, de o organizatie, pentru a asista la lucrarile unei conferinte, organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament.
2. militar care executa o misiune de observare (2). (< franceza observateur, limba latina observator)