Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Observator

1 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR¹, observatoare, substantiv neutru 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera; instituția aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației. – Din limba latina observatorium, franceza observatoire, limba germana Observatorium.

2 * Cuvantul cu diacritice: observatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR², -OARE, observatori, -oare, substantiv masculin și feminin:, adjectiv 1. Substantiv masculin și feminin: Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adjectiv Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adjectiv Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etcetera săvârșite. Notă observatoare. – Din franceza observateur, limba latina observator.

3 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR adjectiv ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livresc) penetrant, sagace, (figurativ) ascuțit. (Un spirit -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: observator (persoană) substantiv masculin, adjectiv m., plural observatori; f. singular și plural observatoare, g.-d. singular art. observatoarei

5 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: observator (astron.) substantiv neutru, plural observatoare

6 * Cuvantul cu diacritice: observatór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR² -oare (-ori, -oare) m. și f. Persoană care este însărcinată să observe, să supravegheze ceva. limba latina observa-tor, limba franceza: observateure

7 * Cuvantul cu diacritice: observatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR¹ -oare n. 1) Instituție științifică care efectuează observații astro-nomice, geofizice și meteorologice și analizează rezultatele lor. 2) Clădire amenajată cu in-stalații speciale pentru observații. 3) Loc special amenajat la înălțime, de unde se pot face observații la o anumită distanță în jur. limba latina observatorium, limba franceza: observatoire

8 * Cuvantul cu diacritice: observatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR, -OARE adjectiv 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli etcetera săvârșite. substantiv masculin și feminin: Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizație pentru a asista la lucrările unei conferințe sau ale unor organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [Conform: franceza observateur, limba latina observator].

9 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR substantiv neutru 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera; instituția aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [Plural -oare. / conform franceza observoire].

10 * Cuvantul cu diacritice: observatór
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR¹ substantiv neutru 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etcetera 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< limba latina observatorium, franceza observatoire, limba germana Observatorium)

11 * Cuvantul cu diacritice: observatór -oáre
Cuvantul fara diacritice: observator

Definitie: OBSERVATOR², -OARE I. adjectiv 1. care observă, scrutează. ♢ cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. substantiv masculin f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. substantiv masculin. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< franceza observateur, limba latina observator)