Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ochelari

1 * Cuvantul cu diacritice: ochelári
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: OCHELARI substantiv masculin plural Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etcetera ♦ P. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să vadă lateral. ♢ Expresie A avea ochelari de cal, se spune despre persoane mărginite, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. – Din ochi¹ (după limba latina ocularis).

2 * Cuvantul cu diacritice: ochelári
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: OCHELARI substantiv plural verifica cuvantul: ochelariță.

3 * Cuvantul cu diacritice: ochelári
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: OCHELARI substantiv plural 1. (regional) ocheri (plural), ocheți (plural), oglinde (plural), (prin Olt.) zarțale (plural), (argotic) înaintași (plural). (- pentru miopi.) 2. (regional) obrăzar. (- de cai.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ochelári
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: ochelari substantiv masculin plural

5 * Cuvantul cu diacritice: ochelári
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: OCHELARI m. plural 1) Dispozitiv optic pentru corectarea defectelor vederii sau pentru protecția ochilor constând din două lentile, fixate într-o ramă. 2) Pereche de clape fixate pe ambele părți ale căpețelei la nivelul ochilor calului, pentru a-l împiedica să privească în părți. 3) Cerc de altă culoare în jurul ochilor unui animal. /Din ochi

6 * Cuvantul cu diacritice: ochelari
Cuvantul fara diacritice: ochelari

Definitie: ochelari, substantiv masculin plural – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din limba italiana occhiali, cu sufix de agent -ar. Derivat din limba latina ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din limba sarba: okelar. – Derivat ochelarist, substantiv masculin (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), substantiv feminin (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.