Ochelari
Definitie, sens si explicatie
1Ochelari substantiv masculin plural Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etcetera ♦ P. ext.
Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ♢ Expresie A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din Ochi1 (dupa limba latina ocularis).
Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ♢ Expresie A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din Ochi1 (dupa limba latina ocularis).
2Ochelari substantiv plural verifica cuvantul: ochelarita.
3Ochelari substantiv plural
1. (regional) ocheri (plural), ocheti (plural), oglinde (plural), (prin Olt.) zartale (plural), (argotic) inaintasi (plural). (- pentru miopi.)
2. (regional) obrazar. (- de cai.)
1. (regional) ocheri (plural), ocheti (plural), oglinde (plural), (prin Olt.) zartale (plural), (argotic) inaintasi (plural). (- pentru miopi.)
2. (regional) obrazar. (- de cai.)
4Ochelari substantiv masculin plural
5Ochelari m. plural 1) Dispozitiv optic pentru corectarea defectelor vederii sau pentru protectia ochilor constand din doua lentile, fixate intr-o rama. 2) Pereche de clape fixate pe ambele parti ale capetelei la nivelul ochilor calului, pentru a-l impiedica sa priveasca in parti. 3) Cerc de alta culoare in jurul ochilor unui animal. /Din ochi
6Ochelari, substantiv masculin plural – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii.
Origine indoielnica.
Probabil din limba italiana occhiali, cu sufix de agent -ar.
Derivat din limba latina ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary incrucisat cu ochi (Densusianu, Rom., Xxxiii, 282; Tiktin), nu pare sigura.
Sas. okelar, indicat ca etimon al rom. (Draganu, Dacor., Vi, 299), provine mai curind din acesta din urma.
Dupa Capidan, apud Rew 6038 N, din limba sarba: okelar. – Derivat ochelarist, substantiv masculin (persoana care poarta ochelari); ochelarita (var. chelarea), substantiv feminin (planta, Buscutella laevigata), numita asa datorita formei samarei sale.
Origine indoielnica.
Probabil din limba italiana occhiali, cu sufix de agent -ar.
Derivat din limba latina ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary incrucisat cu ochi (Densusianu, Rom., Xxxiii, 282; Tiktin), nu pare sigura.
Sas. okelar, indicat ca etimon al rom. (Draganu, Dacor., Vi, 299), provine mai curind din acesta din urma.
Dupa Capidan, apud Rew 6038 N, din limba sarba: okelar. – Derivat ochelarist, substantiv masculin (persoana care poarta ochelari); ochelarita (var. chelarea), substantiv feminin (planta, Buscutella laevigata), numita asa datorita formei samarei sale.