1
Aburi, aburesc, verb IV.
1.
Tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1).
2.
Intranzitiv A scoate, a produce aburi (1).
3.
Reflexiv (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față).
4.
Tranzitiv Figurat A atinge ușor (ca o suflare).
Intranzitiv (Rar; despre vânt) A adia.
Din Abur.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se aburi mă aburesc intranzitiv
1.
A se acoperi cu aburi; a asuda.
2.
figurat (despre față, obraji) A se înroși ușor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din abur
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A Aburi aburesc
1.
tranzitiv A face să se aburească.
2.
intranzitiv
1.
A scoate aburi. Câmpia aburește.
2.
rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din abur
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Aburi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural aburesc, imperfect 3 singular aburea; conjuncție prezent 3 singular și plural aburească
DOOM – dicționarul ortografic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Aburi, aburesc v.t. a minți, a păcăli (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou