Aburi
Definitie, sens si explicatie
1Aburi, aburesc, verb Iv.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1).
2. Intranzitiv A scoate, a produce aburi (1).
3. Reflexiv (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fata).
4. Tranzitiv Figurativ A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranzitiv (Rar; despre vant) A adia. – Din Abur.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1).
2. Intranzitiv A scoate, a produce aburi (1).
3. Reflexiv (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fata).
4. Tranzitiv Figurativ A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranzitiv (Rar; despre vant) A adia. – Din Abur.
2Aburi verb a asuda. (Peretii se -.)
3Aburi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural aburesc, imperfect 3 singular aburea; conjunctie: prezent 3 singular si plural abureasca
4A Aburi -esc
1. tranzitiv A face sa se abureasca.
2. intranzitiv 1) A scoate aburi. Campia -este. 2) rar (despre vant) A sufla lin; a adia. /Din abur
1. tranzitiv A face sa se abureasca.
2. intranzitiv 1) A scoate aburi. Campia -este. 2) rar (despre vant) A sufla lin; a adia. /Din abur
5A se aburi ma -esc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre fata, obraji) A se inrosi usor; a se imbujora; a se rumeni. /Din abur
6Aburi, aburesc v.t. a minti, a pacali (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
7Aburi, aburesc v.t. a minti, a pacali (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)