Definitie Ocupa - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ocupa, ocup, verb I. I. Tranzitiv
1. A pune stapanire pe..., a lua in stapanire cu forta armata un teritoriu, un oras etcetera; a cuceri.
2. A lua (temporar) in stapanire, a avea in folosinta un imobil, un spatiu locativ. ♦ A se intinde pe o suprafata, a se situa. ♦ A retine, a rezerva.
3. A lua in primire, a detine un post, o functie etcetera ♦ Figurativ A detine un loc intr-o ierarhie. II. Reflexiv
1. A lucra intr-un anumit domeniu, a avea drept ocupatie sau profesiune; a se indeletnici cu... ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupari temporare. ♦ Tranzitiv (Înv.) A preocupa, a absorbi.
2. A se interesa, a se ingriji de cineva sau de ceva; a acorda atentie deosebita. – Din limba latina Occupare, franceza Occuper.

Varianta definitie 2: Ocupa verb
1. verifica cuvantul: cuceri.
2. verifica cuvantul: subjuga.
3. (popular) a prinde. (Patul - o jumatate din camera.)
4. verifica cuvantul: detine.
5. verifica cuvantul: indeletnici.
6. a se interesa, a se ingriji, a se preocupa, a vedea. (--te tu de asta.)
7. verifica cuvantul: cauta.

Varianta definitie 3: Ocupa verb, indicativ prezent 1 singular ocup, 3 singular si plural ocupa

Varianta definitie 4: A se ocupa ma ocup intranz. 1) A-si petrece timpul de munca sau cel liber; a se indeletnici. - cu albinaritul. 2) A avea grija; a se ingriji. - de un bolnav. /<lat. occupare, limba franceza: occuper

Varianta definitie 5: A ocupa ocup tranzitiv 1) A lua in stapanire cu forta armata; a cuceri. 2) A folosi temporar. - un loc in vagon. 3) A cuprinde incluzandu-se ca parte integranta (a intregului). Viile ocupa cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A detine in mod legal (intr-o ierarhie). - un post. 5) inv.
A urmari in permanenta si complet; a obseda; a stapani; a preocupa. /<lat. occupare, franceza occuper

Varianta definitie 6: Ocupa verb I. I. tr.
1. A lua in stapanire, in posesiune; a pune mana pe..., a pune stapanire (pe o pozitie, pe o tara etcetera).
2. A avea un loc, a detine un post (undeva). ♦ A locui (o casa). ♦ A stapani gandurile cuiva, a preocupa. II. refl.
1. A se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie.
2. A se interesa, a se ingriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < franceza occuper, limba italiana, limba latina occupare].

Varianta definitie 7: Ocupa verb I. tr.
1. a lua in stapanire, a cuceri cu forta armata o tara, un teritoriu.
2. a lua in primire, a detine (un post, o casa etcetera) II. reflexiv a se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. ♢ a se interesa, a urmari indeaproape. (< limba latina occupare, franceza occuper)