Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ocupație

1 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE, ocupații, substantiv feminin 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ Locutiune adjectiv De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Varianta: (învechit) ocupațiune substantiv feminin] – Din franceza occupation, limba latina occupatio, -onis.

2 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE substantiv I. 1. verifica cuvantul: cucerire. 2. verifica cuvantul: stăpânire. II. 1. îndeletnicire, meserie, profesiune, (învechit și reg.) meșterie, (Moldova) breaslă, (Transilvania) lefterie, (învechit) cin, marafet. (Ce - are în prezent?) 2. verifica cuvantul: activitate.

3 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: ocupație substantiv feminin (silabe -ți-e), art. ocupația (silabe -ți-a), g.-d. art. ocupației; plural ocupații, art. ocupațiile (silabe -ți-i-)

4 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție -i
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE² -i f. Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă cineva; îndeletnicire; treabă. [G.-D. ocupației; Sil. -ți-e] franceza occupation, limba latina occupatio, -onis

5 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție -i
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE¹ -i f. 1) verifica cuvantul: A OCUPA. 2) Cucerire a unui teritoriu sau a unei țări de către forțele armate ale unui stat străin. Trupe de -. [G.-D. ocupației; Sil. -ți-e] franceza occupation, limba latina occupatio, -onis

6 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE substantiv feminin I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etcetera de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Genitiv -iei, varianta ocupațiune substantiv feminin / conform franceza occupation, limba latina occupatio].

7 * Cuvantul cu diacritice: ocupáție
Cuvantul fara diacritice: ocupatie

Definitie: OCUPAȚIE substantiv feminin I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etcetera de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< franceza occupation, limba latina occupatio)