Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Odaie

1 * Cuvantul cu diacritice: odáie
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: ODAIE, odăi, substantiv feminin 1. (Popular) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etcetera 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pronuntat: -da-ie] – Din limba turca: oda, bulgara odaia.

2 * Cuvantul cu diacritice: odáie
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: ODAIE substantiv verifica cuvantul: cameră.

3 * Cuvantul cu diacritice: odáie
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: ODAIE substantiv verifica cuvantul: adăpost, apartament, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, obsigă, sălaș.

4 * Cuvantul cu diacritice: odáie
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: odaie substantiv feminin, art. odaia, g.-d. art. odăii; plural odăi

5 * Cuvantul cu diacritice: odáie odăi
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: ODAIE odăi f. 1) Încăpere în interiorul unei case; cameră. 2) înv. Așezare gospodărească izolată de sat. 3) rar Construcție rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; sălaș; colibă. 4) ist. Cazarmă turcească folosită uneori și ca închisoare. [Silabe o-da-ie] limba turca oda, bulg. odaja

6 * Cuvantul cu diacritice: odáie odắi
Cuvantul fara diacritice: odaie

Definitie: odaie (odai), substantiv feminin – 1. Locuință, sălaș. – 2. Cazarmă, tabără. – 3. Cameră, încăpere. – 4. Fermă, gospodărie. – 5. (Trans.) Casă izolată. – Varianta (Munt.) hodaie. Mr. odă, udă, udae. Limba Turca: oda (Roesler 600; Șeineanu, II, 274; Lokotsch 1584), conform limba neogreaca: όντᾶς, limba albaneza odë, bulgara, limba sarba: odaja. – Derivat odăiță, substantiv feminin (cămăruță; casă mai mică); odagiu, substantiv masculin (fecior, valet; argat), din limba turca: odaci; odăiaș, substantiv masculin (valet; fecior); odăiașe, substantiv feminin (servitoare, fată în casă); odăielnic, adjectiv (hoinar; linge-blide); odalîc, substantiv neutru (tîrlă cu tot ce ține de ea), din limba turca: odalik; odaliscă, substantiv feminin (femeie de serviciu în haremul unui sultan; cadînă), dublet al cuvîntului anterior prin intermediul franceza odalisque; odabașă (var. odobașă), substantiv feminin (căpitan), din limba turca: odobaș. – Din rom. provine mag. hodaly „baci” (Candrea, Elemente, 402; Edelspacher 14).