Oficia
Definitie, sens si explicatie
1Oficia, oficiez, verb I. Tranzitiv A face o slujba bisericeasca; a sluji in biserica. ♦ A savarsi un act public sau privat, in special o casatorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pronuntat: -ci-a] – Din franceza Officier.
2Oficia verb (Termen Bisericesc)
1. a celebra, a savarsi, a sluji. (A - liturghia.)
2. verifica cuvantul: celebra.
3. a servi, a sluji. (O biserica la care - doi preoti.)
1. a celebra, a savarsi, a sluji. (A - liturghia.)
2. verifica cuvantul: celebra.
3. a servi, a sluji. (O biserica la care - doi preoti.)
3Oficia verb (silabe -ci-a), indicativ prezent 1 singular oficiez, 3 singular si plural oficiaza, 1 plural oficiem (silabe -ci-em), imperfect 1 singular oficiam (silabe -ci-am); conjunctie: prezent 3 singular si plural oficieze; ger. oficiind (silabe -ci-ind)
4A oficia -ez tranzitiv 1) (acte publice sau private) A savarsi cu solemnitate; a celebra. - o casatorie. 2) (ritualuri bisericesti) A indeplini printr-o ceremonie religioasa. [Silabe -ci-a] /<fr. officier
5Oficia verb I. tr.
A sluji; a face o slujba religioasa. ♦ A savarsi un act public sau privat, in special o casatorie. [Pronume -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, varianta ofitia verb I. / < franceza officier, limba latina med. officiare].
A sluji; a face o slujba religioasa. ♦ A savarsi un act public sau privat, in special o casatorie. [Pronume -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, varianta ofitia verb I. / < franceza officier, limba latina med. officiare].
6Oficia verb tr.
1. a celebra o slujba religioasa.
2. a savarsi un act public sau privat (o casatorie). (< franceza officier, limba latina officiare)
1. a celebra o slujba religioasa.
2. a savarsi un act public sau privat (o casatorie). (< franceza officier, limba latina officiare)