Oficialitate
Definitie, sens si explicatie
1Oficialitate, (1) oficialitati, substantiv feminin
1. Persoana oficiala; (la plural) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii.
2. (Jur.; in sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pronuntat: -ci-a-] – Din franceza Officialite.
1. Persoana oficiala; (la plural) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii.
2. (Jur.; in sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pronuntat: -ci-a-] – Din franceza Officialite.
2Oficialitate substantiv feminin (silabe -ci-a-), g.-d. art. oficialitatii; plural oficialitati
3Oficialitate -ati f. 1) Caracter oficial; atitudine oficiala. 2) Persoana oficiala. 3) mai ales la plural Reprezentant oficial al autoritatilor de stat. [Silabe -ci-a-] /<fr. officialite
4Oficialitate substantiv feminin
1. Caracterul a ceea ce este oficial. ♢ (Jur.) Principiul oficialitatii = principiu potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale, pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
2. (La plural) Autoritatile oficiale ale unui stat, ale unui oras. [Pronume -ci-a-. / conform franceza officialite].
1. Caracterul a ceea ce este oficial. ♢ (Jur.) Principiul oficialitatii = principiu potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale, pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
2. (La plural) Autoritatile oficiale ale unui stat, ale unui oras. [Pronume -ci-a-. / conform franceza officialite].
5Oficialitate substantiv feminin
1. caracterul a ceea ce este oficial. o (jur.) principiul -tatii = principiu potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
2. (plural) autoritatile oficiale ale unui stat, ale unui oras. (< franceza officialite)
1. caracterul a ceea ce este oficial. o (jur.) principiul -tatii = principiu potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor.
2. (plural) autoritatile oficiale ale unui stat, ale unui oras. (< franceza officialite)