1
Olac, (1) olaci, substantiv masculin, (2) olace, substantiv neutru (Învechit)
1. Substantiv masculin Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager.
Lipcan de olac = curier poștal călare.
2. Substantiv neutru Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă.
Căruță de poștă; poștalion, diligență.
Cal de olac = A) cal de poștalion; B) figurat om sau cal pus să muncească peste măsură; C) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în secolul Xv-xviii).
De olac = A) locuțiune adjectiv care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; B) locuțiune adjectiv și adverb iute, repede, grabnic. – Din turcă Ulak.
1. Substantiv masculin Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager.
Lipcan de olac = curier poștal călare.
2. Substantiv neutru Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă.
Căruță de poștă; poștalion, diligență.
Cal de olac = A) cal de poștalion; B) figurat om sau cal pus să muncească peste măsură; C) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în secolul Xv-xviii).
De olac = A) locuțiune adjectiv care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; B) locuțiune adjectiv și adverb iute, repede, grabnic. – Din turcă Ulak.
DEX – dicționarul explicativ
2
Olac (olace), substantiv neutru – Poștă, oficiu poștal.
Turcă ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), conform neogreacă ỏλάϰης, bulgară, sârbă olak. – Derivat olăcar, substantiv masculin (sol, trimis); olăcărie, substantiv feminin (învechit, expediere, poștă); olăcește, adverb (rapid); olăcări, verb (Moldova, a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, substantiv masculin (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale).
Turcă ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), conform neogreacă ỏλάϰης, bulgară, sârbă olak. – Derivat olăcar, substantiv masculin (sol, trimis); olăcărie, substantiv feminin (învechit, expediere, poștă); olăcește, adverb (rapid); olăcări, verb (Moldova, a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, substantiv masculin (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale).
DER – dicționarul etimologic
3
Olac1 olace neutru învechit 1) Serviciu de curieri domnești. 2) Serviciu de transport pentru personal și corespondență; trăsură de poștă. /<turcă ulak
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Olac2 olaci masculin ist.
Curier domnesc (de obicei, călare). /<turcă ulak
Curier domnesc (de obicei, călare). /<turcă ulak
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Olac (poștalion) substantiv neutru, plural olace
DOOM – dicționarul ortografic
6
Olac (sol) substantiv masculin, plural olaci
DOOM – dicționarul ortografic