Curier -ă

Curier, -ă, (1) curieri, -e, substantiv masculin și feminin, (2) substantiv neutru, (3) curiere, substantiv neutru
1. Substantiv masculin și feminin Factor poștal.
Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.
Ștafetă.
2. Substantiv neutru (Învechit) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă.
3. Substantiv neutru (Învechit) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pronunțat: -ri-er] – Din franceză Courrier.

DEX – dicționarul explicativ

Curier, -ă I. substantiv masculin și feminin cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal.
ștafetă.
II. substantiv neutru
1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
scrisorile expediate sau primite deodată.
2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat.
3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< franceză courrier)

MDN – marele dicționar de neologisme

Curier curieri masculin 1) Persoană care duce corespondența unei instituții.
Curier diplomatic lucrător la ministerul de externe care transportă poșta diplomatică. 2) învechit Buletin informativ tipărit periodic, care cuprinde infor-mații dintr-un domeniu oarecare. [Silabe -ri-er] /<franceză courrier

NODEX – noul dicționar explicativ

Curier, -ă substantiv masculin și feminin
1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții.
Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică.
Ștafetă.
2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva.
Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pronume -ri-er. / < franceză courrier, conform italiană corriere, germană Kurier].

DN – dicționar de neologisme