Definitie Om - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OM, oameni, substantiv masculin
1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Locutiune adverb Din om in om = de la unul la altul.
Ca de la om la om = in mod sincer, deschis, prieteneste. ♢ Expresie (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni.
Om ca (toti) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esential de altii.
Ca omul = cum se intampla sau s-ar putea intampla oricui.
Ca oamenii = cu manifestari obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine.
Om bun! = raspuns pe care il da o persoana care bate la usa pentru a-l asigura pe stapanul casei ca vine cu intentii bune. ♦ Persoana integra, care intruneste calitati morale deosebite, care se remarca prin cinste si corectitudine. ♢ Expresie (A fi) un om (o data) si jumatate = (a fi) persoana de incredere inzestrata cu insusiri (morale) deosebite.
A face (pe cineva) om = A) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltandu-i insusirile umane caracteristice; a asigura invatatura cuiva calificandu-l intr-o profesiune; B) a da, a oferi (cuiva) o situatie materiala sau sociala buna.
A se face om = A) a se instari, a se capatui, a se imbogati; B) a se indrepta.
2. (Cu determinari care indica un raport de dependenta) Persoana care se afla in slujba cuiva; persoana de incredere. ♢ Expresie (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treaba. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rau, viclean.
3. Persoana de vaza, de seama. ♦ Persoana matura.
4. Barbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tau” etcetera) Sot. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etcetera) cu care ne adresam unei persoane (de sex masculin).
5. (La singular) Persoana oarecare, cineva, oricine.
6. (Art.) Numele popular al constelatiei boreale Hercule. [Genitiv-dat.: omului; voc.: omule] – Din limba latina Homo.

Varianta definitie 2: Om antonim: neom

Varianta definitie 3: OM substantiv
1. verifica cuvantul: persoana.
2. fiinta, persoana. (- iubit.)
3. (figurativ) inima. (I-a fermecat pe toti -.)
4. cap, individ, ins, persoana, (figurativ) caciula. (Cate 5 000 de lei de -.)
5. om de serviciu verifica cuvantul: servitor.
6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere verifica cuvantul: scriitor; om de stiinta verifica cuvantul: cercetator; om politic verifica cuvantul: politician.
7. (la plural) verifica cuvantul: lume.
8. muritor, pamantean. (Graia: fericit -!)
9. barbat. (Femei si oameni.)

Varianta definitie 4: OM substantiv verifica cuvantul: barbat, sot.

Varianta definitie 5: Om substantiv masculin, plural oameni

Varianta definitie 6: OM oameni m. 1) Fiinta sociala inzestrata cu ratiune si cu vorbire articulata, capabila sa-si confectioneze unelte de munca, cu ajutorul carora poate transforma realitatea in care traieste. - onest. - in varsta. ♢ Ca oamenii cum trebuie, cum se cuvine; omeneste. - ca toti oamenii om normal, care nu se deosebeste de altii. - bun (sau De omenie) om cumsecade, blajin, cinstit, ospitalier. - de lege jurist. - de stat persoana care reprezinta puterea de stat. - de stiinta savant. A face (pe cineva) - a) a da (cuiva) o educatie buna; a contribui la instruirea cuiva; b) a face (cuiva) o situatie; a aranja (pe cineva) in viata. A se face - a) a prinde la minte; a se cuminti; b) a deveni bogat; a imbogati; a se instari. 2) Persoana ca intruchipare a unor calitati morale si intelectuale. ♢ - mare a) om ilustru; personalitate marcanta; b) persoana matura. (A fi) un - si jumatate (a fi) inzestrat cu calitati (morale) exceptionale. A fi din oameni a-si trage originea din oameni gospodari, cumsecade. - de paie om fara principii de care profita cineva, pentru a-si atinge anumite scopuri; marioneta. 3) pop.
Persoana de sex masculin; barbat. 4) Persoana de sex masculin casatorita, luata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot; barbat. 5) Persoana de incredere. ♢ A avea -ul sau (undeva) a avea o persoana (undeva) care poate acorda un ajutor la nevoie. 6) ist.
Persoana aflata intr-o slujba oficiala. ♢ - domnesc slujbas insarcinat cu executarea hotararilor domnitorului. 7) Constelatia boreala Hercule. [G.-D. Omului] /<lat. homo

Varianta definitie 7: -OM Element secund de compunere savanta cu semnificatia „tumoare”, „tumefactie”. [< franceza -ome, limba italiana -ome, conform limba greaca (veche) -oma].

Varianta definitie 8: OM, oameni substantiv masculin - (Iesit din uz, in sint.) Om al muncii = Angajat, salariat, slujbas.

Varianta definitie 9: -OM1 suf. „tumoare”. (< franceza -ome, conform din limba greaca -oma)

Varianta definitie 10: OM2(O)- element „umar”. (< franceza om/o/-, conform din limba greaca omos)

Varianta definitie 11: Om (oameni), substantiv masculin –
1. Fiinta superioara care gindeste. –
2. Barbat, adult. –
3. Sot. –
4. Lucrator. –
5. (Pl.) Persoana de vaza, de seama. – Mr. om, oamini, megl. (u)om, oamini, istr. om, ǫmiri.
Limba Latina homo, plural homines (Diez, I, 425; Puscariu 1220; Candrea-Dens., 1280; REW 4170), conform vegl. yomno, limba italiana uomo, logica omine, verifica cuvantul: prov. om, franceza homme, sp. hombre, port. homem; pentru formarea plural, conform calabr. ǫmu, uomini.
Cuvint general (ALR, I, 188).
Derivat omenesc, adjectiv (uman, de om; decent; de tara); omeneste, adverb (ca oamenii; decent; taraneste); inomeni, verb reflexiv (a se incarna); omeni, verb (a trata cuviincios; a ospata; a invita, a primi bine); omenie, substantiv feminin (urbanitate, curtoazie; bunatate, caritate), conform Densusianu, GS, II, 6; omenire, substantiv feminin (lume; umanitate); omenos, adjectiv (amabil, politicos); neomenos, adjectiv (inuman, nepoliticos); neomenie, substantiv feminin (fara omenie); omoaie, substantiv feminin (femeie cu apucaturi barbatesti); ometeu, substantiv masculin (urias); omusor, substantiv masculin si n. (pitic; uvula), in Muntenia si Dobr. (ALR, I, 33), cu semantism balcanic (alb. njer „om”, njerith „uvula”; bulgara maž „om”, mažec „uvula”).
Derivat neol. omucidere, substantiv feminin (omor), dupa limba latina homicidium; uman, adjectiv (omenesc); neuman (var. inuman), adjectiv ; umanism, substantiv neutru din franceza humanisme; humanist, substantiv masculin, din franceza humaniste; umanitate, substantiv feminin, din franceza humanite; supraom, substantiv masculin, traducere a limba germana Uebermensch, cuvint fortat la Nietzsche, prin intermediul franceza surhomme; supraomenesc, adjectiv (peste puterea omeneasca). – Din rom. provine sas. omenin „a trata”.