1
Onoare, (5, 6) onoruri, substantiv feminin
1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.
Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei.
Locuțiune adjectiv De onoare = A) demn de încredere, cinstit, onest; B) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; C) onorific.
Expresie Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni.
2. Reputație, prestigiu, faimă, vază.
Expresie A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora.
Mândrie, demnitate.
3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.
Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnități. (Ieșit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei întreprinderi sau a unei instituții evidențiați în muncă. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană care însoțește mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese.
Locuțiune adjectiv De onoare = de frunte, de cinste.
Locuțiune adjectiv și adverb În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva).
4. Favoare, cinste.
Expresie (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Familiar) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu.
5. Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; prin extensiune (la plural) ranguri, demnități.
(Militar; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare.
Expresie Pentru onor! = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etc.
6. (Învechit; în forma onor) Poziție socială, rang.
(La plural) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți. [Variantă: Onor substantiv neutru] – Din latină Honor, -oris, franceză Honneur, italiană Onore.
1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.
Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei.
Locuțiune adjectiv De onoare = A) demn de încredere, cinstit, onest; B) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; C) onorific.
Expresie Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni.
2. Reputație, prestigiu, faimă, vază.
Expresie A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora.
Mândrie, demnitate.
3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.
Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnități. (Ieșit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei întreprinderi sau a unei instituții evidențiați în muncă. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană care însoțește mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese.
Locuțiune adjectiv De onoare = de frunte, de cinste.
Locuțiune adjectiv și adverb În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva).
4. Favoare, cinste.
Expresie (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Familiar) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu.
5. Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; prin extensiune (la plural) ranguri, demnități.
(Militar; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare.
Expresie Pentru onor! = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etc.
6. (Învechit; în forma onor) Poziție socială, rang.
(La plural) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți. [Variantă: Onor substantiv neutru] – Din latină Honor, -oris, franceză Honneur, italiană Onore.
DEX – dicționarul explicativ
2
Onoare feminin 1) Demnitate morală, care caracterizează conduita; cinste.
De onoare a) demn de încredere; b) care angajează cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvântul meu (tău, lui etc.) de onoare (sau Pe onoarea mea (ta, lui etc.) formulă folosită pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morală de care se bucură cineva. 3) Amor propriu. *Gardă de onoare gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități. 4) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru onoare. [Genitiv-dativ Onoarei] /<latină honor, onoaroris, franceză honneur, italiană onore
De onoare a) demn de încredere; b) care angajează cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvântul meu (tău, lui etc.) de onoare (sau Pe onoarea mea (ta, lui etc.) formulă folosită pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morală de care se bucură cineva. 3) Amor propriu. *Gardă de onoare gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități. 4) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru onoare. [Genitiv-dativ Onoarei] /<latină honor, onoaroris, franceză honneur, italiană onore
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Onoare substantiv feminin
1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine.
De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
2. Renume, faimă, bună reputație.
A face onoare cuiva = a onora.
3. Mândrie, demnitate.
4. Cinste, favoare.
5. Castitate, pudoare (la femei). [Genitiv -iei, variantă onor substantiv neutru / < latină honor, conform franceză honneur, italiană onore].
1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine.
De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
2. Renume, faimă, bună reputație.
A face onoare cuiva = a onora.
3. Mândrie, demnitate.
4. Cinste, favoare.
5. Castitate, pudoare (la femei). [Genitiv -iei, variantă onor substantiv neutru / < latină honor, conform franceză honneur, italiană onore].
DN – dicționar de neologisme
4
Onoare substantiv feminin
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. o de onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
2. renume, faimă, bună reputație. o a face onoare cuiva = a onora.
3. considerație, respect, stimă. o gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
4. cinste, favoare.
5. castitate, pudoare (la femei). (< latină honor, franceză honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. o de onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
2. renume, faimă, bună reputație. o a face onoare cuiva = a onora.
3. considerație, respect, stimă. o gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
4. cinste, favoare.
5. castitate, pudoare (la femei). (< latină honor, franceză honneur)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Onoare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat onoarei
DOOM – dicționarul ortografic