Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Onoare

1 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: ONOARE, (5, 6) onoruri, substantiv feminin 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ Locutiune adjectiv De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ♢ Expresie Pe cuvântul meu (sau tău etcetera) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etcetera = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputație, prestigiu, faimă, vază. ♢ Expresie A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora. ♦ Mândrie, demnitate. 3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă. ♢ Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnități. (Ieșit din uz) Panou (sau tablou, tabel etcetera) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei întreprinderi sau a unei instituții evidențiați în muncă. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană care însoțește mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese. ♢ Locutiune adjectiv De onoare = de frunte, de cinste. ♢ Locutiune adjectiv și adverb În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva). 4. Favoare, cinste. ♢ Expresie (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Familiar) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu. 5. Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; prin extensiune (la plural) ranguri, demnități. ♦ (Mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etcetera; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare. ♢ Expresie Pentru onor = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etcetera 6. (Înv.; în forma onor) Poziție socială, rang. ♦ (La plural) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți. [Varianta: onor substantiv neutru] – Din limba latina honor, -oris, franceza honneur, limba italiana onore.

2 * Cuvantul cu diacritice: onoare
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: Onoare antonim: dezonoare, rușine, necinste

3 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: ONOARE substantiv 1. verifica cuvantul: apreciere. 2. verifica cuvantul: cinste. 3. demnitate, mândrie. (Are și el onoarea lui)

4 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: onoare substantiv feminin, g.-d. art. onoarei

5 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: ONOARE f. 1) Demnitate morală, care caracterizează conduita; cinste. ♢ De - a) demn de încredere; b) care angajează cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvântul meu (tău, lui etcetera) de - (sau pe -ea mea (ta, lui etcetera) formulă folosită pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morală de care se bucură cineva. 3) Amor propriu. Gardă de - gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități. 4) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru -. [G.-D. onoarei] lat. honor, -oris, limba franceza: honneur, limba italiana onore

6 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: ONOARE substantiv feminin 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Genitiv -iei, varianta onor substantiv neutru / < limba latina honor, conform franceza honneur, limba italiana onore].

7 * Cuvantul cu diacritice: onoáre
Cuvantul fara diacritice: onoare

Definitie: ONOARE substantiv feminin 1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. o de - = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. renume, faimă, bună reputație. o a face - cuiva = a onora. 3. considerație, respect, stimă. o gardă de - = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva). 4. cinste, favoare. 5. castitate, pudoare (la femei). (< limba latina honor, franceza honneur)