Onomastic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Onomastic, -ă, onomastici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Privitor la nume proprii, in special la nume de persoane. ♢ Zi onomastica (adesea substantivat, f.) = zi in care cineva isi serbeaza numele; ziua numelui.
2. S.f.
Disciplina lingvistica al carei obiect de studiu este originea, formarea si evolutia numelor proprii.
3. S.f.
Totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, dintr-o epoca etcetera – Din franceza Onomastique.
1. Adjectiv Privitor la nume proprii, in special la nume de persoane. ♢ Zi onomastica (adesea substantivat, f.) = zi in care cineva isi serbeaza numele; ziua numelui.
2. S.f.
Disciplina lingvistica al carei obiect de studiu este originea, formarea si evolutia numelor proprii.
3. S.f.
Totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, dintr-o epoca etcetera – Din franceza Onomastique.
2Onomastic adjectiv m., plural onomastici; f. singular onomastica, plural onomastice
3Onomastic -ca (-ci, -ce) Care tine de onomastica; propriu onomasticii. ♢ Zi -ca zi in care cineva isi sarbatoreste numele; ziua numelui. /<fr. onomastique
4Onomastic, -ă adjectiv Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastica (si substantiv feminin) = ziua numelui. [< franceza onomastique, conform limba greaca (veche) onoma – nume].
5Onomastic, -ă I. adjectiv referitor la nume de persoane. o zi -a (si substantiv feminin) = ziua numelui.
Ii. substantiv feminin
1. disciplina lingvistica care studiaza numele proprii (de persoane).
2. totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, epoca etcetera; onomatologie. (< franceza onomastique, limba greaca (veche) onomastikos)
Ii. substantiv feminin
1. disciplina lingvistica care studiaza numele proprii (de persoane).
2. totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, epoca etcetera; onomatologie. (< franceza onomastique, limba greaca (veche) onomastikos)