Onomatopeic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Onomatopéic, -ă, onomatopeici, -ce, adjectiv (Despre cuvinte, fraze, versuri etcetera) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pronuntat: -pe-ic] – Din franceza Onomatopeique.
2Onomatopéic adjectiv imitativ. (Cuvant -.)
3Onomatopeic adjectiv m. (silabe -pe-ic), plural onomatopeici; f. singular onomatopeica, plural onomatopeice
4Onomatopéic -ca (-ci, -ce) lingv.
Care tine de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Silabe -pe-ic] /<fr. onomatopeique
Care tine de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Silabe -pe-ic] /<fr. onomatopeique
5Onomatopéic, -ă adjectiv Cu insusiri de onomatopee; imitativ. [Pronume -pe-ic. / conform franceza onomatopeique].
6Onomatopéic, -ă adjectiv cu caracter de onomatopee; imitativ. (< franceza onomatopeique)