Operativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Operativ, -ă, operativi, -e, adjectiv
1. Care lucreaza repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient.
2. Privitor la actiuni, de actiune. – Din franceza Operatif.
1. Care lucreaza repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient.
2. Privitor la actiuni, de actiune. – Din franceza Operatif.
2Operativ adjectiv , adverb
1. adjectiv , adverb verifica cuvantul: prompt.
2. adjectiv expeditiv, prompt. (O rezolvare -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: eficace.
1. adjectiv , adverb verifica cuvantul: prompt.
2. adjectiv expeditiv, prompt. (O rezolvare -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: eficace.
3Operativ adjectiv m., plural operativi; f. singular operativa, plural operative
4Operativ -a (-i, -e) 1) Care tine de operatii; propriu operatiilor. 2) (despre persoane) Care actioneaza repede si cu usurinta; expeditiv. /<fr. operatif
5Operativ, -ă adjectiv
1. Care actioneaza repede; expeditiv, activ; eficace.
2. Referitor la diverse operatii. [Conform: franceza operatif].
1. Care actioneaza repede; expeditiv, activ; eficace.
2. Referitor la diverse operatii. [Conform: franceza operatif].
6Operativ, -ă I. adjectiv
1. care actioneaza repede; expeditiv, activ; eficace.
2. referitor la diverse operatii.
Ii. substantiv masculin cel care lucreaza la contrainformatii. (< franceza operatif)
1. care actioneaza repede; expeditiv, activ; eficace.
2. referitor la diverse operatii.
Ii. substantiv masculin cel care lucreaza la contrainformatii. (< franceza operatif)