Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Opoziție

1 * Cuvantul cu diacritice: opozíție
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: OPOZIȚIE, opoziții, substantiv feminin I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ Locutiune adverb În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ♢ Locutiune verb A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție a două corpuri cerești care, privite de pe pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri în fața aceleiași instanțe, în cazul când hotărârea a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere. [Varianta: (învechit) opozițiune substantiv feminin] – Din limba latina oppositio, -onis, franceza opposition, limba germana Opposition.

2 * Cuvantul cu diacritice: opozíție
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: OPOZIȚIE substantiv 1. verifica cuvantul: contrast. 2. verifica cuvantul: antiteză. 3. verifica cuvantul: împotrivire.

3 * Cuvantul cu diacritice: opozíție
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: opoziție substantiv feminin poziție

4 * Cuvantul cu diacritice: opozíție -i
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: OPOZIȚIE -i f. 1) Raport dintre lucruri sau situații care coexistă opunându-se. 2) Re-lație dintre persoane cu idei sau interese opuse. 3) Grup de persoane care se opun majorității. 4) Grup sau partid politic care se opune partidului aflat la putere. [G.-D. opoziției; Sil. -ți-e] lat. oppositio, -onis, franceza opposition, limba germana Opposition

5 * Cuvantul cu diacritice: opozíție
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: OPOZIȚIE substantiv feminin I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (prin extensiune) politică pe care o practică acest grup. [Genitiv -iei, varianta opozițiune substantiv feminin / conform franceza opposition, limba rusa opozițiia, limba latina oppositio].

6 * Cuvantul cu diacritice: opozíție
Cuvantul fara diacritice: opozitie

Definitie: OPOZIȚIE substantiv feminin I. 1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast. ♢ raport de excludere între două noțiuni sau judecăți. ♢ diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice. 2. împotrivire, opunere. 3. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (prin extensiune) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească. II. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (prin extensiune) politica practicată de acest grup. (< franceza opposition, limba latina oppositio, limba germana Opposition)