Orație
Definitie, sens si explicatie
1Orație, oratii, substantiv feminin
1. (Popular) Urare in versuri pe care colacarii o adreseaza mirilor la nunta; conacarie.
2. (Livresc; cuvant invechit) Felicitare, urare; prin extensiune cuvantare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii).
3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Varianta: Oratiune substantiv feminin] – Din limba latina Oratio, -onis.
1. (Popular) Urare in versuri pe care colacarii o adreseaza mirilor la nunta; conacarie.
2. (Livresc; cuvant invechit) Felicitare, urare; prin extensiune cuvantare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii).
3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Varianta: Oratiune substantiv feminin] – Din limba latina Oratio, -onis.
2Orație substantiv
1. colacarie, (regional) conacarie. (- spusa la o nunta taraneasca.)
2. oratie funebra = discurs funebru, (invechit) propovedanie.
1. colacarie, (regional) conacarie. (- spusa la o nunta taraneasca.)
2. oratie funebra = discurs funebru, (invechit) propovedanie.
3Oratie substantiv feminin, (silabe -ti-e), art. oratia (silabe -ti-a), g.-d. art. oratiei; plural oratii, art. oratiile (silabe-ti-i-)
4Orație -i f. 1) Poezie populara ritualica, ce contine urari de bine, felicitari, recitata cu diferite ocazii (de Anul Nou, la nunta, la cumetrie). 2) inv.
Discurs ceremonios rostit cu anumite ocazii. [G.-d. Oratiei; Sil. -ti-e] /<lat. oratio, -onis
Discurs ceremonios rostit cu anumite ocazii. [G.-d. Oratiei; Sil. -ti-e] /<lat. oratio, -onis
5Orație substantiv feminin
1. urare in versuri, cu continut alegoric, facuta de conacari in cadrul ceremonialului de nunta.
2. cuvantare, discurs (la anumite ocazii). (< limba latina oratio)
1. urare in versuri, cu continut alegoric, facuta de conacari in cadrul ceremonialului de nunta.
2. cuvantare, discurs (la anumite ocazii). (< limba latina oratio)
6Oratie (-ii), substantiv feminin –
1. Discurs, cuvintare. –
2. Epitalam, poezie populara care se roteste la nuntile traditionale. – Mr. uraciune.
Limba Latina oratio (secolul Xviii), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezinta direct cuvintul limba latina Este dubletul lui oratiune, substantiv feminin (discurs). – Derivat orator, substantiv masculin, din franceza orateur; oratoriu, substantiv neutru, din limba latina oratorium, limba italiana oratorio; oratoric, adjectiv (retoric); oratorie, substantiv feminin (elocvecta).
1. Discurs, cuvintare. –
2. Epitalam, poezie populara care se roteste la nuntile traditionale. – Mr. uraciune.
Limba Latina oratio (secolul Xviii), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezinta direct cuvintul limba latina Este dubletul lui oratiune, substantiv feminin (discurs). – Derivat orator, substantiv masculin, din franceza orateur; oratoriu, substantiv neutru, din limba latina oratorium, limba italiana oratorio; oratoric, adjectiv (retoric); oratorie, substantiv feminin (elocvecta).