Orb oarbă
Definitie, sens si explicatie
1Orb2, oarbă, orbi, oarbe, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Lipsit de simtul vazului, care nu vede (deloc). ♢ Expresie A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a incuraja pe cel care sovaie sa se duca intr-un loc necunoscut de teama ca nu va nimeri.
A se bate ca orbii = a se bate foarte tare.
2. Figurativ Care nu admite alte pareri,
3. Figurativ Care pare sa actioneze fara discernamant; a carui ratiune e intunecata, tulburata de o pasiune, lipsit de clarviziune; prin extensiune de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denota lipsa de inteligenta, de reflectie, de perspicacitate.
4. Figurativ Lipsit de lumina; intunecos, intunecat.
5. (În sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adancitura in perete, de forma unei ferestre, facuta cu scop arhitectonic.
Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura in a doua camera.
Dusumea oarba = dusumea de scanduri brute asezate distantat, peste care se monteaza parchetul.
Cartus orb = cartus fara proiectil, folosit la exercitii, la parade, la demonstratii etcetera Camera oarba = camera fara ferestre, destinata unor scopuri speciale (in fizica, in medicina etcetera).
Put orb = put de mina care nu are iesire directa la suprafata. – Limba Latina Orbus.
1. (Adesea substantivat) Lipsit de simtul vazului, care nu vede (deloc). ♢ Expresie A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a incuraja pe cel care sovaie sa se duca intr-un loc necunoscut de teama ca nu va nimeri.
A se bate ca orbii = a se bate foarte tare.
2. Figurativ Care nu admite alte pareri,
3. Figurativ Care pare sa actioneze fara discernamant; a carui ratiune e intunecata, tulburata de o pasiune, lipsit de clarviziune; prin extensiune de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denota lipsa de inteligenta, de reflectie, de perspicacitate.
4. Figurativ Lipsit de lumina; intunecos, intunecat.
5. (În sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adancitura in perete, de forma unei ferestre, facuta cu scop arhitectonic.
Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura in a doua camera.
Dusumea oarba = dusumea de scanduri brute asezate distantat, peste care se monteaza parchetul.
Cartus orb = cartus fara proiectil, folosit la exercitii, la parade, la demonstratii etcetera Camera oarba = camera fara ferestre, destinata unor scopuri speciale (in fizica, in medicina etcetera).
Put orb = put de mina care nu are iesire directa la suprafata. – Limba Latina Orbus.
2Orb1 substantiv neutru (În sintagma) Orbul gainilor (sau gainii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifesta prin imposibilitatea de a vedea seara dupa apusul soarelui; prin extensiune miopie. ♢ Expresie A avea orbul gainilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din Orbi (derivat regresiv).
3Orb antonim: vazator
4Orb substantiv verifica cuvantul: cartita, sobol.
5Orb adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv nevazator, (popular) chior, orbet. (Asociatia -ilor.)
2. adjectiv intunecat, intunecos. (Felinare oarbe.)
1. adjectiv , substantiv nevazator, (popular) chior, orbet. (Asociatia -ilor.)
2. adjectiv intunecat, intunecos. (Felinare oarbe.)
6Orb adjectiv verifica cuvantul: complet, deplin, desavarsit, infinit, nemarginit, sarac, slab, total.
7Orb adjectiv m., plural orbi; f. singular oarba, plural oarbe
8Orb substantiv neutru
9Orb1 n. : -ul gainilor boala constand in diminuarea sau pierderea vederii in conditii de iluminare redusa. ♢ A avea -ul gainilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi
10Orb2 oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal -. Alfabet pentru orbi. ♢ A se tine (de ceva) ca -ul de gard a urma intru totul modelul imitat. -ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) figurat Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ♢ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus - cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba.
Încredere oarba. /<lat. orbus
Încredere oarba. /<lat. orbus
11Orb (oarba), adjectiv –
1. Fara vedere. –
2. (Banat, Trans.) Chior. –
3. (S.m.) Cecitate, orbire.
Limba Latina orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Puscariu 1223; Candrea-dens., 1284; Rew 6086), conform limba albaneza verb, vegl. vuarb, limba italiana orbo (It. de N orp, calabr. orvu), verifica cuvantul: franceza, cat. orb.
Pentru raspindirea rom., conform Gamillscheg, Differenzierung, 34 si Cah.
S. Puscariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. conform Alr, I,
67. Derivat orbecai (var. orbacai, orbeca), verb (a merge pe dibuite), cu sufix expresiv -cai (dupa Scriban este doar un cuvint expresiv; dupa Puscariu 1224, Candrea-dens. si Candrea, din limba latina *orbicare); orbecaiala (var. orbacaiala), substantiv feminin (cautare pe dibuite); orbeste, adverb (ca orbii); orbet, substantiv masculin (orb, cersetor orb; Mold., cirtita) cu sufix -ete, sau -et, conform franceza orvet; orbi, verb (a pierde vazul; a fascina); orbie, substantiv feminin (lipsa de vedere); orbis, adverb (ca orbii); orbitor, adjectiv (care ia vazul, fascineaza); orbitura, substantiv feminin (invechit, lipsa de vedere); orbiciune, substantiv feminin (invechit, orbire).
1. Fara vedere. –
2. (Banat, Trans.) Chior. –
3. (S.m.) Cecitate, orbire.
Limba Latina orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Puscariu 1223; Candrea-dens., 1284; Rew 6086), conform limba albaneza verb, vegl. vuarb, limba italiana orbo (It. de N orp, calabr. orvu), verifica cuvantul: franceza, cat. orb.
Pentru raspindirea rom., conform Gamillscheg, Differenzierung, 34 si Cah.
S. Puscariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. conform Alr, I,
67. Derivat orbecai (var. orbacai, orbeca), verb (a merge pe dibuite), cu sufix expresiv -cai (dupa Scriban este doar un cuvint expresiv; dupa Puscariu 1224, Candrea-dens. si Candrea, din limba latina *orbicare); orbecaiala (var. orbacaiala), substantiv feminin (cautare pe dibuite); orbeste, adverb (ca orbii); orbet, substantiv masculin (orb, cersetor orb; Mold., cirtita) cu sufix -ete, sau -et, conform franceza orvet; orbi, verb (a pierde vazul; a fascina); orbie, substantiv feminin (lipsa de vedere); orbis, adverb (ca orbii); orbitor, adjectiv (care ia vazul, fascineaza); orbitura, substantiv feminin (invechit, lipsa de vedere); orbiciune, substantiv feminin (invechit, orbire).