Orbită
Definitie, sens si explicatie
1Orbită, orbite, substantiv feminin
1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ♢ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc.
2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular.
3. Figurativ Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din franceza Orbite, limba latina Orbita.
1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ♢ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc.
2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular.
3. Figurativ Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din franceza Orbite, limba latina Orbita.
2Orbită substantiv
1. (Astron.) (rar) cerc, (invechit si popular) crug.
2. (Anat.) (popular) gavan, scovarlie, vagauna, (invechit si reg.) melci. (- a ochiului.)
1. (Astron.) (rar) cerc, (invechit si popular) crug.
2. (Anat.) (popular) gavan, scovarlie, vagauna, (invechit si reg.) melci. (- a ochiului.)
3Orbita substantiv feminin, plural orbite
4Orbită -e f. 1) Traiectorie curba a unui corp ceresc, avand drept sursa de miscare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasa in care se afla globul ocular. 3) figurat Sfera de actiune sau de influenta. /<fr. orbite, limba latina orbita
5Orbită substantiv feminin
1. Traiectorie inchisa a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron.
2. Cavitate osoasa a craniului in care este asezat ochiul.
3. (Figurat) Sfera de activitate; sfera de influenta. [< franceza orbite, conform limba italiana orbita].
1. Traiectorie inchisa a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron.
2. Cavitate osoasa a craniului in care este asezat ochiul.
3. (Figurat) Sfera de activitate; sfera de influenta. [< franceza orbite, conform limba italiana orbita].
6Orbită substantiv feminin
1. traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron etcetera ♢ drum real parcurs de un corp ceresc.
2. fiecare dintre cavitatile osoase ale craniului in care se afla ochiul.
3. (figurativ) sfera de activitate; zona de influenta exercitata de o persoana etcetera (< franceza orbite, limba latina orbita)
1. traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron etcetera ♢ drum real parcurs de un corp ceresc.
2. fiecare dintre cavitatile osoase ale craniului in care se afla ochiul.
3. (figurativ) sfera de activitate; zona de influenta exercitata de o persoana etcetera (< franceza orbite, limba latina orbita)