Ordie
Definitie, sens si explicatie
1Ordie, ordii, substantiv feminin (Înv.) Hoarda, oaste (turceasca sau tatara); tabara militara. ♦ Multime mare de oameni; gloata. – Din bulgara, scr. Ordija.
2Ordie substantiv verifica cuvantul: armata, hoarda, oaste, ostire, putere, trupe.
3Ordie substantiv feminin (silabe -di-e), art. ordia (silabe -di-a), g.-d. art. ordiei; plural ordii, art. ordiile (silabe -di-i-)
4Ordie -i f. cuvant invechit 1) Oaste turceasca sau tatara. 2) Multime neorganizata de oameni; gloata; buluc. /<bulg., limba sarba: ordija
5Ordie (ordii), substantiv feminin – Hoarda, mai ales, de tatari. – Varianta (invechit) urdie, (h)oarda.
Mr. urdie.
Limba Turca: ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; seineanu, Ii, 373; Lokotsch 1594), conform limba neogreaca: ỏρντί, bulgara ordija, limba italiana orda, franceza horde (› hoarda), sp. horda, limba germana Horde.
Secolul Xvii, cuvant invechit
Mr. urdie.
Limba Turca: ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; seineanu, Ii, 373; Lokotsch 1594), conform limba neogreaca: ỏρντί, bulgara ordija, limba italiana orda, franceza horde (› hoarda), sp. horda, limba germana Horde.
Secolul Xvii, cuvant invechit