Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ordin

1 * Cuvantul cu diacritice: órdin
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN, ordine, substantiv neutru 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ Expresie La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin = vă stau la dispoziție. ♦ (Concretizat) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu. ♢ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unități militare se adresează întregii unități în anumite ocazii. Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație. Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decorație superioară medaliei. 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei. 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat. 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice. 6. Rang, categorie (după importanță). ♢ Expresie De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Înv.) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regulă, ordine. – Din limba latina ordo, -inis, franceza ordre.

2 * Cuvantul cu diacritice: órdin
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN substantiv I. 1. verifica cuvantul: dispoziție. 2. verifica cuvantul: comandă. 3. verifica cuvantul: consemn. 4. verifica cuvantul: chemare. II. verifica cuvantul: categorie. III. ordin călugăresc verifica cuvantul: congregație; ordin monahal verifica cuvantul: congregație.

3 * Cuvantul cu diacritice: órdin
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ordin substantiv neutru, plural ordine

4 * Cuvantul cu diacritice: órdin -e
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN¹ -e n. Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizați; poruncă; comandă. ♢ La -ele cuiva la dispoziția cuiva. - de plată dispoziție în scris dată unei bănci de către un debitor, pentru a vira din contul său o anumită sumă de bani în contul unui creditor. limba latina ordo, -inis, limba franceza: ordre

5 * Cuvantul cu diacritice: órdin -e
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN² -e n. Decorație guvernamentală superioară medaliei. limba latina ordo, -inis, franceza ordre

6 * Cuvantul cu diacritice: órdin -e
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN³ -e n. 1) Treaptă într-o ierarhie; rang. De prim -. 2) biol. Categorie sistematică inferioară clasei și superioară familiei. limba latina ordo, -inis, franceza ordre

7 * Cuvantul cu diacritice: órdin -e
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN⁴ -e n. 1) (în Europa medievală) Comunitate monaho-cavalerească, care lua parte la acțiuni războinice. 2) Societate se-cretă. -ul masonilor. limba latina ordo, -inis, limba franceza: ordre

8 * Cuvantul cu diacritice: órdin
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN substantiv neutru 1. Poruncă; comandă. 2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. Decorație; distincție conferită de stat. 4. Dispoziție de plată (a unei sume etcetera). 5. (Biologie) Grup intermediar între clasă și familie. 6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios. 7. Rang, categorie. Verifica cuvantul: ordine. ♢ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< limba latina ordo, conform limba italiana ordine].

9 * Cuvantul cu diacritice: órdin
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ORDIN substantiv neutru 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ♢ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♢ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biologie) grup între clasă și familie. 6. (matematica) - de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. o de ŭl = cu caracter (de); de prim - = de cea mai bună calitate, excelent. (< limba latina ordo, -inis, franceza ordre)

10 * Cuvantul cu diacritice: órdin órdine
Cuvantul fara diacritice: ordin

Definitie: ordin (ordine), substantiv neutru – Poruncă, comandament. limba italiana: ordine. E dubletul lui ordine, substantiv feminin (rînduială), din limba latina ordinem (secolul XIX). – Derivat (din franceza) ordinal, adjectiv ; ordinar, adjectiv (curent, vulgar); ordinanță, substantiv feminin, din pol. ordynans (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; ordona, verb; ordonanță, substantiv feminin, din limba germana Ordonnanz, conform limba rusa orodonanc; ordonator, substantiv masculin; ordonanța, verb (a da, a emite un act); coordona, verb; dezordine, substantiv feminin; dezordona, verb; subordina (var. subordona) verb, din franceza subordonner.