Varianta definitie 1: Ordin, ordine, substantiv neutru
1. Dispozitie obligatorie, scrisa sau orala, data de o autoritate sau de o persoana oficiala pentru a fi executata intocmai; porunca. ♢ Expresie La ordinele cuiva = la dispozitia cuiva.
Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva.
La ordin! = va stau la dispozitie. ♦ (Concretizat) Act care contine o dispozitie cu caracter obligatoriu. ♢ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unitati militare se adreseaza intregii unitati in anumite ocazii.
Ordin de chemare = dispozitie scrisa a unei autoritati militare, prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate.
Ordin de serviciu = act prin care cineva primeste o insarcinare oficiala; delegatie.
Ordin de plata = dispozitie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice.
2. Decoratie superioara medaliei.
3. Categorie sistematica in zoologie si in botanica, superioara familiei si inferioara clasei.
4. Sistem arhitectonic ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios si regulat.
5. Comunitate monahala intalnita in diverse religii, care sustine o propaganda activa in favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievala de cavaleri-calugari care participau la actiuni razboinice.
6. Rang, categorie (dupa importanta). ♢ Expresie De ordin(ul)... = cu caracter (de)...
De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Înv.) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regula, ordine. – Din limba latina Ordo, -inis, franceza Ordre.
Varianta definitie 3: Ordin substantiv neutru, plural ordine
Varianta definitie 4: Ordin1 -e n.
Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati; porunca; comanda. ♢ La -ele cuiva la dispozitia cuiva. - de plata dispozitie in scris data unei banci de catre un debitor, pentru a vira din contul sau o anumita suma de bani in contul unui creditor. /<lat. ordo, -inis, limba franceza: ordre
Varianta definitie 6: Ordin3 -e n. 1) Treapta intr-o ierarhie; rang. De prim -. 2) biol.
Categorie sistematica inferioara clasei si superioara familiei. /<lat. ordo, -inis, franceza ordre
Varianta definitie 7: Ordin4 -e n. 1) (in Europa medievala) Comunitate monaho-cavalereasca, care lua parte la actiuni razboinice. 2) Societate se-creta. -ul masonilor. /<lat. ordo, -inis, limba franceza: ordre
Varianta definitie 8: Ordin substantiv neutru
1. Porunca; comanda.
2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare.
3. Decoratie; distinctie conferita de stat.
4. Dispozitie de plata (a unei sume etcetera).
5. (Biologie) Grup intermediar intre clasa si familie.
6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios.
7. Rang, categorie.
Verifica cuvantul: Ordine. ♢ De prim ordin = de prim rang, excelent.
8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< limba latina ordo, conform limba italiana ordine].
Varianta definitie 9: Ordin substantiv neutru
1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda.
2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ♢ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♢ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare.
3. decoratie superioara medaliei.
4. dispozitie de plata (a unei sume).
5. (biologie) grup intre clasa si familie.
6. (matematica) - de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica.
7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli.
8. rang. categorie. o de ŭl = cu caracter (de); de prim - = de cea mai buna calitate, excelent. (< limba latina ordo, -inis, franceza ordre)
Varianta definitie 10: Ordin (ordine), substantiv neutru – Porunca, comandament. limba italiana: ordine.
E dubletul lui ordine, substantiv feminin (rinduiala), din limba latina ordinem (secolul XIX). – Derivat (din franceza) ordinal, adjectiv ; ordinar, adjectiv (curent, vulgar); ordinanta, substantiv feminin, din pol. ordynans (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; ordona, verb; ordonanta, substantiv feminin, din limba germana Ordonnanz, conform limba rusa orodonanc; ordonator, substantiv masculin; ordonanta, verb (a da, a emite un act); coordona, verb; dezordine, substantiv feminin; dezordona, verb; subordina (var. subordona) verb, din franceza subordonner.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "o" si se termina cu litera "n"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
