Definitie Ordine - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ordine, ordini, substantiv feminin
1. Dispozitie, succesiune regulata cu caracter spatial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, insiruire, rand, randuire, oranduiala. ♢ Ordine de bataie = dispozitiv de lupta.
Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmeaza sa fie discutate intr-o sedinta, intr-o adunare. ♢ Locutiune adjectiv si adverb La ordinea zilei = de actualitate, care face valva; important.
2. Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte de ordin practic si estetic, randuiala; prin extensiune conformitate cu o cerinta, cu o norma, cu o disciplina, cu o regula. ♢ Locutiune adverb În ordine = asa cum se cuvine; in regula. ♢ Expresie A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva sa respecte anumite norme (de conduita) incalcate; a admonesta.
3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ Expresie (Înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul.
4. Organizare, oranduire sociala, politica, economica; regim; spec. stabilitate sociala, respectul institutiilor sociale stabilite. ♢ Ordine publica = ordine politica, economica si sociala dintr-un stat, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o oranduire sociala la alta si se traduce prin functionarea normala a aparatului de stat, mentinerea linistii cetatenilor si a respectarii drepturilor acestora. – Din limba latina Ordo, -inis, limba italiana Ordine.

Varianta definitie 2: Ordine antonim: debandada, dezmat, dezordine, haos, neordine

Varianta definitie 3: Ordine substantiv
1. organizare, oranduiala, regula, randuiala, (invechit) tocmeala, tocmire. (O - desavarsita domnea acolo.)
2. verifica cuvantul: randuiala.
3. succesiune. (O - descrescanda a elementelor sirului.)
4. ordine de zi = agenda. (Ce puncte figureaza pe -?)
5. organizare, randuiala, rost. (- lumii nu se schimba cu pamflete.)
6. verifica cuvantul: disciplina.

Varianta definitie 4: Ordine substantiv feminin, g.-d. art. ordinii; plural ordini

Varianta definitie 5: Ordine f. 1) Stare de oranduiala si de sistematizare; organizare armonioasa. 2) Succesiune regulata a lucrurilor. ♢ - de zi program de chestiuni ce trebuie sa fie discutate intr-o sedinta sau adunare. La -ea zilei de actualitate; important. 3) Regula sau norma dupa care se infaptuieste ceva. ♢ A chema (pe cineva) la - a obliga pe cineva sa respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a incalcat. 4) Mod de organizare a vietii politice, eco-nomice si sociale a unui stat; regim. ♢ - publica stare care asigura activitatea normala a organelor de stat si a celor publice, respectarea drepturilor cetatenilor si paza proprietatii obstesti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate si finalitate a lumii. [G.-D. Ordinii] /<lat. ordo, -inis, limba italiana ordine

Varianta definitie 6: Ordine substantiv feminin
1. Dispozitie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, facut dupa anumite reguli etcetera; organizare, insiruire. ♢ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaza sa fie discutate intr-o sedinta.
2. Randuiala, regula, disciplina.
3. Oranduire, regim, organizare (sociala, economica etcetera). [Genitiv -nii, varianta ordin substantiv neutru / conform limba latina ordo, limba italiana ordine].

Varianta definitie 7: Ordine substantiv feminin
1. dispozitie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, dupa anumite reguli etcetera; organizatie, insiruire. o - de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaza sa fie discutate intr-o sedinta.
2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ randuiala, regula, disciplina.
3. oranduire, organizare; regim.
4. (matematica) relatie de - = relatie tranzitiva intre elementele unei multimi. (< limba latina ordo, -inis, limba italiana ordine)