Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ordine

1 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ORDINE, ordini, substantiv feminin 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. ♢ Locutiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important. 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; prin extensiune conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. ♢ Locutiune adverb În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. ♢ Expresie A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ Expresie (Înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; spec. stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite. ♢ Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. – Din limba latina ordo, -inis, limba italiana ordine.

2 * Cuvantul cu diacritice: ordine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: Ordine antonim: debandadă, dezmăț, dezordine, haos, neordine

3 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ORDINE substantiv 1. organizare, orânduială, regulă, rânduială, (învechit) tocmeală, tocmire. (O - desăvârșită domnea acolo.) 2. verifica cuvantul: rânduială. 3. succesiune. (O - descrescândă a elementelor șirului.) 4. ordine de zi = agendă. (Ce puncte figurează pe -?) 5. organizare, rânduială, rost. (- lumii nu se schimbă cu pamflete.) 6. verifica cuvantul: disciplină.

4 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ordine substantiv feminin, g.-d. art. ordinii; plural ordini

5 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ORDINE f. 1) Stare de orânduială și de sistematizare; organizare armonioasă. 2) Succesiune regulată a lucrurilor. ♢ - de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o ședință sau adunare. La -ea zilei de actualitate; important. 3) Regulă sau normă după care se înfăptuiește ceva. ♢ A chema (pe cineva) la - a obliga pe cineva să respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a încălcat. 4) Mod de organizare a vieții politice, eco-nomice și sociale a unui stat; regim. ♢ - publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat și a celor publice, respectarea drepturilor cetățenilor și paza proprietății obștești. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate și finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] lat. ordo, -inis, limba italiana ordine

6 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ORDINE substantiv feminin 1. Dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etcetera; organizare, înșiruire. ♢ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. Rânduială, regulă, disciplină. 3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etcetera). [Genitiv -nii, varianta ordin substantiv neutru / conform limba latina ordo, limba italiana ordine].

7 * Cuvantul cu diacritice: órdine
Cuvantul fara diacritice: ordine

Definitie: ORDINE substantiv feminin 1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etcetera; organizație, înșiruire. o - de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ♢ rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (matematica) relație de - = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi. (< limba latina ordo, -inis, limba italiana ordine)