Orientare
Definitie, sens si explicatie
1Orientare, orientari, substantiv feminin Actiunea de a (se) orienta si rezultatul ei; prin extensiune directie, sens. ♦ Figurativ Tendinta, inclinare; convingere, conceptie. [Pronuntat: -ri-en-] – Verifica cuvantul: Orienta.
2Orientare substantiv
1. verifica cuvantul: indrumare.
2. verifica cuvantul: directie.
3. verifica cuvantul: conceptie.
1. verifica cuvantul: indrumare.
2. verifica cuvantul: directie.
3. verifica cuvantul: conceptie.
3Orientare substantiv feminin (silabe -ri-en-), g.-d. art. orientarii; plural orientari
4Orientare -ari f. 1) verifica cuvantul: a orienta si A se orienta. 2) Mod de asezare in raport cu punctele cardinale. ♢ - politica (sau Ideologica) stare de spirit bazata pe anumite conceptii politice (sau ideologice). [Silabe -ri-en-] /v. a (se) orienta
5Orientare substantiv feminin Actiunea de a (se) orienta; orientatie; (prin extensiune) directie, sens. ♦ (Matematica) Alegere a unei ordini din doua ordini totale, opuse. ♢ Orientare profesionala = alegerea carierei pentru un individ, efectuata cu ajutorul testelor. ♦ (Figurat) Tendinta, inclinare; convingere, conceptie. [< Orienta].
6Orientare substantiv feminin actiunea de a (se) orienta; orientatie. (prin extensiune) tendinta, inclinare, convingere, conceptie. (< orienta)