Orient
Definitie, sens si explicatie
1Oriént substantiv neutru Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat in directia in care rasare soarele; rasarit, est; prin extensiune spatiul geografic situat la est fata de un punct de referinta (indeosebi Asia si estul Africii); nume generic pentru tarile sau popoarele din acest spatiu. [Pronuntat: -ri-ent] – Din franceza Orient, limba latina Oriens, -ntis, limba germana Orient.
2Orient antonim: apus, asfintit, occident
3Oriént substantiv verifica cuvantul: est.
4Orient substantiv neutru (silabe -ri-ent)
5Oriént n. (in opozitie cu Occident) Spatiu geografic situat spre soare-rasare (in special Asia si Africa de Est); rasarit; est. [Silabe -ri-ent] /<fr. orient, limba latina oriens, -ntis, limba germana Orient
6Oriént substantiv neutru Rasarit, est. ♦ Teritoriu, regiune de rasarit; (prin specializare) spatiu geografic situat la rasaritul Europei. [Pronume -ri-ent. / < franceza orient, conform limba italiana oriente, limba latina oriens].
7Oriént substantiv neutru rasarit, est; spatiul geografic din rasaritul Europei. (< franceza orient, limba latina oriens, limba germana Orient)