Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Orânduire

1 * Cuvantul cu diacritice: orânduíre
Cuvantul fara diacritice: oranduire

Definitie: ORÂNDUIRE, orânduiri, substantiv feminin Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” și „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. ♢ Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. – Verifica cuvantul: orândui.

2 * Cuvantul cu diacritice: orânduíre
Cuvantul fara diacritice: oranduire

Definitie: ORÂNDUIRE substantiv verifica cuvantul: dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă.

3 * Cuvantul cu diacritice: orânduíre
Cuvantul fara diacritice: oranduire

Definitie: ORÂNDUIRE substantiv 1. verifica cuvantul: întocmire. 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (învechit) regularisire. (- tuturor problemelor de rezolvat.) 3. verifica cuvantul: formațiune. 4. orânduire economică verifica cuvantul: bază economică. 5. regim, sistem, societate. (- capi-talistă.) 6. (IST.) orânduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală.

4 * Cuvantul cu diacritice: orânduíre
Cuvantul fara diacritice: oranduire

Definitie: orânduire substantiv feminin, g.-d. art. orânduirii; plural orânduiri