Definitie Orânduire - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OrÂnduire, oranduiri, substantiv feminin Actiunea de a orandui si rezultatul ei.
1. Asezare, grupare intr-o anumita ordine, intr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, intocmire; stabilire.
2. Învestire.
3. (Înv. si reg.) Hotarare, dispozitie, decizie, ordin.
4. (Adesea cu determinarile „sociala” si „social-economica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestuia si prin suprastructura generata de aceste relatii; formatiune sociala, formatiune social-economica. ♢ Oranduire de stat = organizare politica si teritoriala a statului sub aspectul regimului si al formei de stat, precum si al impartirii administrativ-teritoriale, determinata, in esenta, de caracterul oranduirii sociale. – Verifica cuvantul: Orandui.

Varianta definitie 2: OrÂnduire substantiv verifica cuvantul: dispozitie, hotarare, ordin, porunca.

Varianta definitie 3: OrÂnduire substantiv
1. verifica cuvantul: intocmire.
2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (invechit) regularisire. (- tuturor problemelor de rezolvat.)
3. verifica cuvantul: formatiune.
4. oranduire economica verifica cuvantul: baza economica.
5. regim, sistem, societate. (- capi-talista.)
6. (IST.) oranduire feudala = feudalism, feudalitate, societate feudala.

Varianta definitie 4: Oranduire substantiv feminin, g.-d. art. oranduirii; plural oranduiri