Definitie Os - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OS, oase, substantiv neutru
1. Element de baza al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dura, solida si rezistenta, de culoare alba. ♢ Os mort = umflatura a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenita dintr-o lovitura, dintr-un efort sau transmisa pe cale ereditara. ♢ Expresie A(-i) ajunge (cuiva) cutitul la os = a nu mai putea indura un rau; a-si pierde rabdarea.
A baga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etcetera) in oase = a (se) speria, a (se) ingrozi.
A fi numai piele si oase sau a-i numara oasele = a fi foarte slab.
A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit.
Pana la (sau in) oase sau pana la (sau in) maduva oaselor = in tot corpul; foarte mult, adanc.
A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva.
A-i ramane (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casa, prin locuri straine.
A capata (sau a avea, a dobandi etcetera) un os de ros = a obtine (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, intrebuintat la fabricarea unor obiecte, in industrie, in arte decorative etcetera
2. Figurativ (La plural) Trup; fiinta, faptura.
3. Figurativ Neam, familie, vita. ♢ Expresie (A fi) din os sfant (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare.
4. Compus: osul-iepurelui = planta cu miros greu, cu flori trandafirii ingramadite la varful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Limba Latina Ossum.

Varianta definitie 2: OS substantiv
1. ciolan, (prin Moldova) bodolan, (prin Bucovina) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cainelui un -.)
2. (ANAT.) os coxal verifica cuvantul: os iliac; os de sepie verifica cuvantul: sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian verifica cuvantul: os hioid; os iliac = os coxal; os molar verifica cuvantul: zigoma; os sternal verifica cuvantul: stern; os zigomatic verifica cuvantul: zigoma.
3. (BOTANICA) osul-iepurelui = A) (Ononis spinosa) (regional) darmotin, salasitoare, salastioara, asudul-calului, sudoarea-calului; B) (Ononis arvensis) (regional) salasitoare, salastioara; C) (Ononis hircina) (regional) salasitoare; D) (Ononis repens) (popular) sudoarea-calului, (regional) sudoarea capului.

Varianta definitie 3: Os substantiv neutru, plural oase

Varianta definitie 4: OS oase n. (la om si la animalele vertebrate) 1) Țesut organic dur si rezistent, de culoare alba, din interiorul corpului; parte constitutiva a scheletului. ♢ A-si lasa (sau A-i ramane, a-i putrezi) Oasele pe undeva a muri pe meleaguri straine. A baga (sau A-i intra) frica in oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau A(-i) frange, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cutitul la - a nu mai putea rabda o stare de lucruri. Pana la (sau In) oase sau Pana la (sau In) maduva oaselor cu desavarsire; complet.
În carne si oase in persoana. A capata (sau A dobandi, a avea etcetera) Un - de ros a capata o favoare insemnata. A avea oase in burta a se apleca anevoie. - mort afectiune a oaselor de la picioarele calului, cauzata, de regula, de o lovitura. -ul-iepurelui planta erbacee cu tulpina erecta, foarte ramificata, spinoasa, cu frunze eliptice, zimtate si cu flori mici, trandafirii, dispuse in varful ramurilor. 2) Ma-terie prima obtinuta din acest tesut organic. Nasturi de -. 3) figurat Neam din care se trage cineva; sange. ♢ (A fi) din - sfant (sau Din oase sfinte, din - domnesc (sau De domn) (a fi) de vita nobila. /<lat. ossum

Varianta definitie 5: -OS, -oASĂ suf.
1. formeaza numeroase adjective de la o baza nominala sau verbala.
2. „oxiacid mai putin oxigenat”, „sare metalica (pentru valenta foarte mica)”. (< franceza -eux, -euse, limba engleza -ose, conform lat. osum)

Varianta definitie 6: Os (oase), substantiv neutru –
1. Ciolan. –
2. (Oltenia, Banat) Simbure, saminta. –
3. Neam, vita, familie. –
4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos.
Limba Latina ossum (Puscariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), conform vegl. vuas, limba italiana, port. osso, prov., franceza, cat. os, sp. hueso. – Derivat osama, substantiv feminin (Banat, oseminte), din limba latina ossamen (Candrea); osi, verb (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, substantiv masculin (Oltenia, ramura uscata), pe care Tiktin il leaga poate gresit, de osie; osos, adjectiv (ciolanos), poate formatie neol. (dupa Puscariu 1229, direct din limba latina ossuosus).
Derivat neol. osatura, substantiv feminin (schelet, armatura), din franceza ossature; osifica, verb, din franceza ossifier; oseminte, substantiv neutru plural, din franceza ossements (der. din limba latina ossamenta, conform Puscariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 si Scriban nu pare posibila).