Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Os

1 * Cuvantul cu diacritice: os
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: OS, oase, substantiv neutru 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ♢ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ♢ Expresie A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etcetera) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etcetera) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etcetera 2. Figurativ (La plural) Trup; ființă, făptură. 3. Figurativ Neam, familie, viță. ♢ Expresie (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Limba Latina ossum.

2 * Cuvantul cu diacritice: os
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: OS substantiv 1. ciolan, (prin Moldova) bodolan, (prin Bucovina) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un -.) 2. (ANAT.) os coxal verifica cuvantul: os iliac; os de sepie verifica cuvantul: sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian verifica cuvantul: os hioid; os iliac = os coxal; os molar verifica cuvantul: zigomă; os sternal verifica cuvantul: stern; os zigomatic verifica cuvantul: zigomă. 3. (BOTANICA) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (regional) dârmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (regional) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (regional) sălășitoare; d) (Ononis repens) (popular) sudoarea-calului, (regional) sudoarea capului.

3 * Cuvantul cu diacritice: os
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: os substantiv neutru, plural oase

4 * Cuvantul cu diacritice: os oáse
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: OS oase n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Țesut organic dur și rezistent, de culoare albă, din interiorul corpului; parte constitutivă a scheletului. ♢ A-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri străine. A băga (sau a-i intra) frica în oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frânge, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cuțitul la - a nu mai putea răbda o stare de lucruri. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor cu desăvârșire; complet. În carne și oase în persoană. A căpăta (sau a dobândi, a avea etcetera) un - de ros a căpăta o favoare însemnată. A avea oase în burtă a se apleca anevoie. - mort afecțiune a oaselor de la picioarele calului, cauzată, de regulă, de o lovitură. -ul-iepurelui plantă erbacee cu tulpină erectă, foarte ramificată, spinoasă, cu frunze eliptice, zimțate și cu flori mici, trandafirii, dispuse în vârful ramurilor. 2) Ma-terie primă obținută din acest țesut organic. Nasturi de -. 3) figurat Neam din care se trage cineva; sânge. ♢ (A fi) din - sfânt (sau din oase sfinte, din - domnesc (sau de domn) (a fi) de viță nobilă. limba latina ossum

5 * Cuvantul cu diacritice: -ós -oásă
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: -OS, -OASĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. „oxiacid mai puțin oxigenat”, „sare metalică (pentru valență foarte mică)”. (< franceza -eux, -euse, limba engleza -ose, conform lat. osum)

6 * Cuvantul cu diacritice: os oáse
Cuvantul fara diacritice: os

Definitie: os (oase), substantiv neutru – 1. Ciolan. – 2. (Oltenia, Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Limba Latina ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), conform vegl. vuas, limba italiana, port. osso, prov., franceza, cat. os, sp. hueso. – Derivat osamă, substantiv feminin (Banat, oseminte), din limba latina ossamen (Candrea); osi, verb (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, substantiv masculin (Oltenia, ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adjectiv (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din limba latina ossuosus). Derivat neol. osatură, substantiv feminin (schelet, armătură), din franceza ossature; osifica, verb, din franceza ossifier; oseminte, substantiv neutru plural, din franceza ossements (der. din limba latina ossamenta, conform Pușcariu 1227; Pascu, Beitrage, 22 și Scriban nu pare posibilă).