Definitie Osteni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Osteni, ostenesc, verb IV. (Înv. si popular)
1. Intranzitiv A-si pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
2. Reflexiv, Intranzitiv A depune eforturi, a se stradui, a se trudi. ♦ Tranzitiv A supune la un efort; a obosi pe cineva.
3. Reflexiv, Intranzitiv A obosi umbland, mergand; prin extensiune a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din limba slava (veche) Ustanon, bulgara Ustan'a, limba rusa Ustat'.

Varianta definitie 2: Osteni verb verifica cuvantul: cauta, incerca, sili, stradui.

Varianta definitie 3: Osteni verb
1. verifica cuvantul: obosi.
2. verifica cuvantul: munci.
3. verifica cuvantul: deranja.
4. verifica cuvantul: stradui.

Varianta definitie 4: Osteni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ostenesc, imperfect 3 singular ostenea; conjunctie: prezent 3 singular si plural osteneasca

Varianta definitie 5: A osteni -esc pop.
1. intranz. (despre fiinte) A-si pierde puterile (in urma unui consum de energie); a ajunge in stare de slabiciune; a obosi.
2. tranzitiv (fiinte) A face sa-i slabeasca puterile; a aduce intr-o stare de slabiciune; a obosi. /<sl. ustanon

Varianta definitie 6: A se osteni ma -esc intranz. pop.
A depune eforturi sustinute; a se stradui din rasputeri; a se obosi; a se cazni; a se chinui; a se necaji; a se munci. /<sl. ustanon

Varianta definitie 7: Osteni (ostenesc, ostenit), verb –
1. A obosi, a vlagui, a stinjeni. –
2. A se obosi. –
3. (Vb. reflexiv) A se deznoda, a se stradui, a se cazni.
Origine indoielnica, dar probabil limba slava (veche) Se citeaza in general etimonul limba slava (veche) ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), conform limba rusa ustanie „oboseala”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseala”; dar der. directa nu pare posibila fonetic.
Poate sa fi fost o confuzie cu limba slava (veche) istiniti „a se obosi”.
Derivat din limba latina abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din limba neogreaca: ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibila.
Uz general (ALR, I, 102).
Derivat osteneala (var. usteneala), substantiv feminin (oboseala; truda, efort; munca istovitoare); ostenicios, adjectiv (obositor, suparator); osteninta, substantiv feminin (oboseala, truda); ostenitor, adjectiv (obositor, suparator); neostenit, adjectiv (neobosit).