Ostoi
Definitie, sens si explicatie
1Ostoi, ostoiesc, verb Iv. (Înv. si popular)
1. Reflexiv si tranz.
A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
2. Intranzitiv si reflexiv A inceta, a se opri; a se termina. [Varianta: Ostoia verb I] – Din limba slava (veche) Ustojati.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
2. Intranzitiv si reflexiv A inceta, a se opri; a se termina. [Varianta: Ostoia verb I] – Din limba slava (veche) Ustojati.
2Ostoi verb verifica cuvantul: alina, calma, conteni, curma, domoli, imblanzi, inceta, linisti, opri, potoli, sfarsi, sta, tempera, termina, usura.
3Ostoi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ostoiesc, imperfect 3 singular ostoia; conjunctie: prezent 3 singular si plural ostoiasca
4A ostoi -iesc tranzitiv A face sa se ostoiasca. /<sl. ustojati
5A se ostoi ma -iesc intranzitiv popular 1) (despre persoane) A ajunge in stare de liniste; a capata (din nou) calmul; a se linisti; a se calma. 2) (despre actiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati
6Ostoi substantiv neutru (regional) linistire, astampar, potolire.
7Ostoi (ostoiesc, ostoit), verb – A calma, a linisti. – Varianta ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia.
Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, Ii, 364). – Derivat ostoi, substantiv neutru (odihna, ragaz), deverbal contruit modern.
Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, Ii, 364). – Derivat ostoi, substantiv neutru (odihna, ragaz), deverbal contruit modern.