Definitie Pac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pac1 interjectie
1. (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de o lovitura, de caderea unui obiect, de detunatura unei arme etcetera
2. Cuvant care sugereaza rapiditatea, caracterul brusc si neasteptat al unei miscari, al unei actiuni etcetera – Onomatopee.

Varianta definitie 2: Pac2, pacuri, substantiv neutru (Regional) Pachet (de tutun); legatura; ghem1 – Din limba germana Pack.

Varianta definitie 3: Pac substantiv verifica cuvantul: pachet.

Varianta definitie 4: Pac interjectie poc! (-! se aude un foc de arma.)

Varianta definitie 5: Pac(-pac) interjectie

Varianta definitie 6: Pac (de tutun) substantiv neutru, plural pacuri

Varianta definitie 7: Pac interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de o impuscatura, de o lovitura etcetera). /Onomat.

Varianta definitie 8: Pac interjectie – Poc, buf, tronc (exprima ideea de lovitura sau de actiune brusca). – Varianta paf.
Creatie expresiva, conform poc si limba italiana pacchiare „a pocni”, franceza paf. – Derivat paca-paca, interjectie (arata zgomotul ritmic al unui mecanism in functiune), conform tic-tac; pacanit, substantiv neutru (zgomot ritmic); pacanitoare, substantiv feminin (castanieta); pacali, verb (a insela, a amagi), cu sufix expresiv -li (pentru tranzitia semantica de la „plesnitura” la „capcana”, conform sp. chasquear; der. admisa mai inainte, de la numele propriu Pacala, este insuficienta, caci nici acest nume nu are o explicatie cunoscuta; relatia sugerata de Puscariu, Dacor., I, 237-9 cu limba slava (veche) pokaljati „a incalzi usor”, conform cali, nu este satisfacatoare din punct de vedere semantic); pacala, substantiv feminin (inselare, viclesug); Pacala, substantiv masculin (personaj din mitologia populara care incarneaza gluma si toate vicleniile care rezulta dintr-o simplitate prefacuta, ca Patelin sau Till Eulenspiegel); pacaleala, substantiv feminin (inselaciune); pacalici, substantiv masculin (inselator, trisor); pacalitor, adjectiv (inselator); pacalitura, substantiv feminin (festa, renghi). – Din rom. provine sas. pokelin „a pacali”.

Varianta definitie 9: Pac (pacuri), substantiv neutru – Pachet, legatura.
Germ.
Pack (Tiktin).
Se zice mai ales despre pachetele de tigari si despre gheme (de ata, de bumbac etcetera).
Este dubletul lui pasca, substantiv feminin (Mold., pachet de tigari), din limba germana, prin intermediul limba rusa pačka, si al lui pacioc, substantiv neutru (Mold., pachet de tutun), probabil prin rut.; pacla, substantiv feminin (Banat, pachet de tigari), cu sufix dim. limba germana -el, in loc de -lein, caracteristic sas. si bavarez (W. Henzen, Deutsche Wortbildung, Tübingen 1957, p. 146); patvagon, substantiv neutru (vagon de marfa), din limba germana Packwagen.