Definitie Pahar - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pahar, pahare, substantiv neutru
1. Vas de sticla, de metal, de material plastic etcetera, de diferite forme sau marimi, din care se bea apa sau alte lichide; prin extensiune continutul unui asemenea vas; vasul impreuna cu continutul. ♢ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de tuica (indulcit cu miere), care se ofera oaspetilor la nunta si pentru care acestia daruiesc mirilor bani. ♢ Locutiune adjectiv Bun de pahar = care obisnuieste sa bea bauturi alcoolice; care rezista la bautura. ♢ Locutiune adverb La un pahar de (sau cu) vin = in timp ce bea (impreuna cu altii), la bautura prin extensiune la chef, la petrecere. ♢ Expresie A fi sau a tine etcetera (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a tine foarte curat.
2. Figurativ Necaz, suferinta, durere, chin. ♢ Expresie A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a indura prea multe suferinte morale, a nu mai putea suporta durerea, suferinta etcetera
3. (Popular) Ventuza (pentru bolnavi). [Varianta: (invechit si reg.) Pahar substantiv neutru] – Din limba maghiara Pohar, scr. Pehar.

Varianta definitie 2: Pahar substantiv verifica cuvantul: caliciu, cupa, ventuza.

Varianta definitie 3: Pahar substantiv (regional) mesel, (invechit) scafa. (Un - cu vin.)

Varianta definitie 4: Pahar substantiv neutru, plural pahare

Varianta definitie 5: Pahar -e n. 1) Vas mic (de sticla, de ceramica, de material plastic etcetera), de obicei de forma cilindrica, care serveste pentru baut. 2) Continutul unui asemenea vas. ♢ Cantec de - cantec care se canta la masa in timpul unei petreceri. A ridica -ul a bea; a cinsti.
A inchina -ul a rosti un toast. /<ung. pohar, sb. pehar

Varianta definitie 6: Pahar (pahare), substantiv neutru – Vas de baut, cupa.
Sl. (sb., cr., slov.) pehar (Miklosich, Slaw.
Elem., 35; Cihac, II, 238), conform limba albaneza pehar, ceh., rut., mag. pohar. – Derivat paharnic, substantiv masculin (cupar, ceasnic; stringator de impozite de la circiumi); mare paharnic, substantiv masculin (boier care avea grija de bautura domnului; boiernas din Mold. care era in acelasi timp pircalab de Cotnari si de Hirlau), din limba slava (veche) pachariniku (Draganu, Dacor., VI, 247; mai putin probabila der. din mag. poharnok, propusa de L. Treml, Hung.
Jb., IX, 282); paharniceasca, substantiv feminin (nevasta de paharnic); paharnicel, substantiv masculin (slujbas la crama domneasca); paharnicie, substantiv feminin (slujba de paharnic; cuvant invechit, impozit, dreptul de circiuma); paharut, substantiv masculin (lacrimioara, Convallaria maialis). – Din rom. provin bulgara pahar (Capidan, Raporturile, 223) si bulgara din Trans. paharo (Miklosich, Bulg., 129).