Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pahar

1 * Cuvantul cu diacritice: pahár
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: PAHAR, pahare, substantiv neutru 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etcetera, de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; prin extensiune conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ♢ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ♢ Locutiune adjectiv Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ♢ Locutiune adverb La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură prin extensiune la chef, la petrecere. ♢ Expresie A fi sau a ține etcetera (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Figurativ Necaz, suferință, durere, chin. ♢ Expresie A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etcetera 3. (Popular) Ventuză (pentru bolnavi). [Varianta: (învechit și reg.) păhar substantiv neutru] – Din limba maghiara pohar, scr. pehar.

2 * Cuvantul cu diacritice: pahár
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: PAHAR substantiv verifica cuvantul: caliciu, cupă, ventuză.

3 * Cuvantul cu diacritice: pahár
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: PAHAR substantiv (regional) mesel, (învechit) scafă. (Un - cu vin.)

4 * Cuvantul cu diacritice: pahár
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: pahar substantiv neutru, plural pahare

5 * Cuvantul cu diacritice: pahár -e
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: PAHAR -e n. 1) Vas mic (de sticlă, de ceramică, de material plastic etcetera), de obicei de formă cilindrică, care servește pentru băut. 2) Conținutul unui asemenea vas. ♢ Cântec de - cântec care se cântă la masă în timpul unei petreceri. A ridica -ul a bea; a cinsti. A închina -ul a rosti un toast. ungara pohar, sb. pehar

6 * Cuvantul cu diacritice: pahár paháre
Cuvantul fara diacritice: pahar

Definitie: pahar (pahare), substantiv neutru – Vas de băut, cupă. Sl. (sb., cr., slov.) pehar (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238), conform limba albaneza pehar, ceh., rut., mag. pohar. – Derivat paharnic, substantiv masculin (cupar, ceașnic; strîngător de impozite de la cîrciumi); mare paharnic, substantiv masculin (boier care avea grijă de băutura domnului; boiernaș din Mold. care era în același timp pîrcălab de Cotnari și de Hîrlău), din limba slava (veche) pachariniku (Drăganu, Dacor., VI, 247; mai puțin probabilă der. din mag. poharnok, propusă de L. Treml, Hung. Jb., IX, 282); păhărnicească, substantiv feminin (nevastă de paharnic); păhărnicel, substantiv masculin (slujbaș la crama domnească); păhărnicie, substantiv feminin (slujba de paharnic; cuvant invechit, impozit, dreptul de cîrciumă); păhăruț, substantiv masculin (lăcrimioară, Convallaria maialis). – Din rom. provin bulgara pahar (Capidan, Raporturile, 223) și bulgara din Trans. paharo (Miklosich, Bulg., 129).