1
Pai, paie, substantiv neutru Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la plural) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat.
Expresie Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Familiar) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic.
Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Latină Palea.
Expresie Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Familiar) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic.
Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Latină Palea.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pai paie neutru 1) Tulpină cilindrică subțire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunțate, specifică plantelor graminee.
A nu lua un pai de jos a nu face nimic. A se agăța și de un pai a încerca într-o situație grea chiar și cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulțime de astfel de tulpini rămase după treierat.
Om de paie. vezi Om.
Văduvă (sau văduv) de paie soție rămasă temporar fără soț (sau invers). A-și aprinde paie-n cap a-și provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăți o situație (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<latină palea
A nu lua un pai de jos a nu face nimic. A se agăța și de un pai a încerca într-o situație grea chiar și cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulțime de astfel de tulpini rămase după treierat.
Om de paie. vezi Om.
Văduvă (sau văduv) de paie soție rămasă temporar fără soț (sau invers). A-și aprinde paie-n cap a-și provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăți o situație (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<latină palea
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pai (paie), substantiv neutru – Tulpină uscată de cereale. – Aromână, meglenoromână pal’u. Latină pălea (Diez, I, 301; Pușcariu 1248; Candrea-dens., 1310; Rew 6161), conform italiană paglia, logud. padza, provensală, portugheză palha, franceză paille, catalană palla, spaniolă paja. Cuvîntul română este un singular refăcut după plural paie (Byck-graur 36).
Conform și Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-
9. Derivat din latină pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Pușcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte.
Derivat păios, adjectiv (cu paie multe); păia, verb (a dezmiriști; reflexiv, a se face fibros); păioșenie, substantiv feminin (miriște); păiș (variantă păiuș), substantiv masculin (miriște; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păiște, substantiv feminin (grămadă de paie, stog); păișiță, substantiv feminin (plantă, Nardus stricta); păiuț, substantiv neutru (Banat, chibrit); împăia, verb (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după franceză empailler; împăia, verb (a crește o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de Dar și Pușcariu, Dacor., VII, 476, de la un latină *impalliare, din pallium, conform păioară).
Conform și Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-
9. Derivat din latină pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Pușcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte.
Derivat păios, adjectiv (cu paie multe); păia, verb (a dezmiriști; reflexiv, a se face fibros); păioșenie, substantiv feminin (miriște); păiș (variantă păiuș), substantiv masculin (miriște; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păiște, substantiv feminin (grămadă de paie, stog); păișiță, substantiv feminin (plantă, Nardus stricta); păiuț, substantiv neutru (Banat, chibrit); împăia, verb (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după franceză empailler; împăia, verb (a crește o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de Dar și Pușcariu, Dacor., VII, 476, de la un latină *impalliare, din pallium, conform păioară).
DER – dicționarul etimologic
4
Pai substantiv neutru (regional)
1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara.
2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.
1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara.
2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Pai substantiv neutru, plural paie
DOOM – dicționarul ortografic