Paladin
Definitie, sens si explicatie
1Paladin, paladini, substantiv masculin (În evul mediu, in Europa apuseana) Nobil slujitor la palatul unor regi; prin extensiune cavaler ratacitor din evul mediu, in continua cautare de aventuri eroice. ♦ Figurativ Barbat voinic, indraznet, insufletit de sentimente cavaleresti. – Din franceza Paladin, limba italiana Paladino.
2Paladin substantiv masculin, plural paladini
3Paladin -i m. (in evul mediu) 1) Nobil care servea la curtea unui monarh. 2) Cavaler ratacitor (si mereu in cautare de aventuri eroice). 3) Barbat cu sentimente si atitudini cavaleresti. 4) Om devotat unei cauze sau unei persoane. /<fr. paladin, limba italiana paladino
4Paladin substantiv masculin Nobil care slujeste la palatul regal.
Verifica cuvantul: Palatin. ♦ Cavaler medieval ratacitor, dornic de aventuri. ♦ (Figurat) Voinic, om indraznet, animat de sentimente cavaleresti. [Conform: franceza paladin, limba italiana paladino < limba latina palatinus].
Verifica cuvantul: Palatin. ♦ Cavaler medieval ratacitor, dornic de aventuri. ♦ (Figurat) Voinic, om indraznet, animat de sentimente cavaleresti. [Conform: franceza paladin, limba italiana paladino < limba latina palatinus].
5Paladin substantiv masculin
1. nobil care slujeste la palatul regal; (prin extensiune) cavaler medieval ratacitor, dornic de aventuri.
2. (figurativ) om curajos, indraznet, cavaler (Ii, 1). (< franceza paladin, limba italiana paladino)
1. nobil care slujeste la palatul regal; (prin extensiune) cavaler medieval ratacitor, dornic de aventuri.
2. (figurativ) om curajos, indraznet, cavaler (Ii, 1). (< franceza paladin, limba italiana paladino)