Palatin -ă
Definitie, sens si explicatie
1Palatin2, -ă, palatini, -e, adjectiv (Anatatomie) Palatal. – Din franceza Palatin.
2Palatin1, palatini, substantiv masculin Titlu dat, in evul mediu, in Europa, unui mare demnitar care indeplinea anumite functii la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii in Germania sau in Polonia medievala; vicerege in Ungaria medievala; persoana care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care apartine unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din limba latina Palatinus, limba italiana Palatino, franceza Palatin.
3Palatin adjectiv (Anatomie) palatal. (Regiunea -.)
4Palatin (anat., ist.) adjectiv m., substantiv masculin, plural palatini; f. singular palatina, plural palatine
5Palatin1 -i m. (in evul mediu; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Mare demnitar (de obicei, la curtea unui rege sau a unui mare senior). /<fr. palatin
6Palatin2 -a (-i, -e) v. palatal. ♢ bolta -a cerul gurii. /<fr. palatin
7Palatin3 -a (-i, -e) Care tine de palatin sau de palatinat; propriu palatinului sau palatinatului. /<fr. palatin
8Palatin substantiv masculin Mare demnitar la palatul regilor in evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii.
Verifica cuvantul: Paladin. [< limba latina palatinus].
Verifica cuvantul: Paladin. [< limba latina palatinus].
9Palatin, -ă adjectiv Al cerului gurii, al palatului; palatal. [< franceza palatin].
10Palatin1 I. substantiv masculin mare demnitar la palatul regilor in evul mediu. ♢ guvernator al unei provincii.
Ii. adjectiv referitor la palatin1 (I) sau la palatinat. (< franceza palatin, limba latina palatinus)
Ii. adjectiv referitor la palatin1 (I) sau la palatinat. (< franceza palatin, limba latina palatinus)
11Palatin2, -ă adjectiv referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal. ♢ (s. n.) os pereche in portiunea posterioara a fetei, la formarea palatului dur. (< franceza palatin)