Panțir
Definitie, sens si explicatie
1Panțir, pantiri, substantiv masculin Mercenar dintr-un corp de oaste (calare) din trecut, insarcinat mai ales cu paza granitelor, cu transmiterea stirilor si cu aducerea la indeplinire a unor porunci ale autoritatilor; p. gener. (popular) ostas. [Varianta: Pantấr substantiv masculin] – Din pol. Pancerz, scr. Pancir.
2Pantir substantiv masculin, plural pantiri
3Panțir -i m. cuvant invechit Soldat calare dintr-o unitate militara, insarcinat cu paza frontierei si cu transmiterea stirilor oficiale. /<pol. pancerz, sb. pancir
4Pantir, pantiri, substantiv masculin (invechit)
1. ostas imbracat in zale.
2. (la plural) corp de calarime in Moldova.
3. platosa, cuirasa.
4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la imbracamintea de dama; paieta, fluture.
1. ostas imbracat in zale.
2. (la plural) corp de calarime in Moldova.
3. platosa, cuirasa.
4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la imbracamintea de dama; paieta, fluture.
5Pantir (pantiri), substantiv masculin – Dragon; platosa. – Varianta pantir, pantur.
Germ.
Panzer „cuirasa”, prin intermediul limba slava (veche) pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, Ii, 242), conform pol. pancerz, limba rusa pancyr, limba sarba: pancijer.
Mold., secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat pantiresc, adjectiv (de dragoni); pantarola, substantiv feminin (un anumit joc de carti), din pol. pancerola < limba italiana panzeruola (Candrea).
Germ.
Panzer „cuirasa”, prin intermediul limba slava (veche) pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, Ii, 242), conform pol. pancerz, limba rusa pancyr, limba sarba: pancijer.
Mold., secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat pantiresc, adjectiv (de dragoni); pantarola, substantiv feminin (un anumit joc de carti), din pol. pancerola < limba italiana panzeruola (Candrea).