Definitie Para - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Para1- Element de compunere care inseamna: A) „foarte”, „tare”, „puternic” si serveste la formarea unor adjective si a unor substantive; B) (depr.) „mult”, „prea numeros” si serveste la formarea unor substantive folosite la plural. – Din limba neogreaca: Para, franceza Para-.

Varianta definitie 2: Para2- Element de compunere care inseamna „apara”, „contra” si serveste la formarea unor substantive. – Din franceza Para-.

Varianta definitie 3: Para3, parale, substantiv feminin
1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ♢ Expresie A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban.
Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc).
Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic).
A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva).
A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener.
Moneda (metalica).
2. (Familiar; la plural) Bani; prin extensiune avere. ♢ Expresie Parale bune = bani multi (Familiar) A face parale = a fi valoros, de pret.
A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din limba turca: Para.

Varianta definitie 4: Para4, parez, verb I. Tranzitiv A evita printr-o contralovitura o lovitura a adversarului la duel, la scrima etcetera ♦ P. gener.
A reusi sa evite, sa faca fata. – Din franceza Parer.

Varianta definitie 5: Para verb verifica cuvantul: eschiva.

Varianta definitie 6: Para substantiv verifica cuvantul: ban.

Varianta definitie 7: Para substantiv verifica cuvantul: ban, moneda, piesa.

Varianta definitie 8: Para substantiv feminin, art. paraua, g.-d. art. paralei; plural parale

Varianta definitie 9: Para verb, indicativ prezent 1 singular parez, 3 singular si plural pareaza

Varianta definitie 10: Para -le f. 1) cuvant invechit Moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. 2) inv.
Moneda turceasca de argint care a circulat si in Țara Moldovei. 3) Moneda divizionara iugoslava egala cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neinsemnata. ♢ Nu face nici o - (chioara) sau Nu face nici doua -le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costa nimic. A nu avea nici o - (sau Letcaie) Chioara a nu avea nici un ban. A face pe cineva de doua -le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la plural Bani in numar nedeterminat. ♢ Pana intr-o - pana la ultimul ban. A lua pe cineva la trei -le a-i cere cuiva socoteala; a lua din scurt pe cineva. Face -le e de pret; nu e lipsit de valoare. [Art. Paraua; G.-D. Paralei] /<turc. para

Varianta definitie 11: A para -ez tranzitiv (lovituri ale adversarului la duel, la scrima etcetera) A evita printr-o contralovitura. /<fr. parer

Varianta definitie 12: Para- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „in afara, pe langa”, „contra”. {< franceza, limba italiana para-, conform limba greaca (veche) para – langa, vecin].

Varianta definitie 13: Para verb I. tr.
A evita printr-o contralovitura o lovitura a adversarului. ♦ (P. ext.) A face fata, a evita. [< franceza parer].

Varianta definitie 14: Para1- element
1. „in afara, pe langa”, „contra”.
2. (chimie) „derivat aromatic disubstituit”.
3. „a apara, a proteja”. (< franceza para-, conform din limba greaca para, langa)

Varianta definitie 15: Para2 verb tr. a evita o lovitura a adversarului; ♢ (p.ext.) a face fata, a evita. (< franceza parer)

Varianta definitie 16: Para (parale), substantiv feminin –
1. Veche moneda divizionara turca, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. –
2. Moneda divizionara rom., valorind 1/40 dintr-un leu vechi. –
3. Centima. –
4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. para.
Limba Turca: para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, conform limba neogreaca: παρᾶ, limba albaneza, bulgara, limba sarba: para. – Derivat paraleste, adverb (in numerar); paralet, substantiv neutru (banet); paraleala, substantiv feminin (extorcare, paguba); parali, verb (a jecmani); paralic, substantiv neutru (banet; maruntis); paraluta, substantiv feminin (centima, ban; banus, Bellis perennis).

Varianta definitie 17: Para- pref. – Subliniaza ideea de repetitie obositoare: legi, paralegi (Jipescu); lesinuri, paralesinuri (Stancescu).
Ngr. πάρα „mai mult”.
Nu se foloseste decit in repetarea cuvintului simplu, ca in cazurile citate.