Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Parte

1 * Cuvantul cu diacritice: párte
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: PARTE, părți, substantiv feminin I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etcetera, în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ♢ În parte = a) loc. adverb în oarecare măsură, parțial; b) loc. adjectiv și adverb separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adverb făcând abstracție de ceilalți, aparte. ♢ Expresie În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât... cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru; prin extensiune sector, compartiment. ♢ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ♢ Expresie A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etcetera ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Prin specializare: Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etcetera ♢ Expresie Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. (Familiar) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. ♦ (Popular) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ♢ Expresie A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Familiar, ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; popular) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etcetera, dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concretizat) cota respectivă care revine fiecărui participant. ♢ Locutiune adjectiv și adverb În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ♢ Expresie Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ♢ Locutiune adjectiv Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). Locutiune adverb În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nici o parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etcetera; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. ♢ Locutiune adverb (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte: a) într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine; b) izolat, separat. ♢ Expresie A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; prin extensiune a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte = ferește-te fă loc A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunța la..., a înceta să... (Familiar) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu); 4. Figurativ Punct de vedere într-o problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. Categorie socială, profesională etcetera; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etcetera ♢ Locutiune adjectiv Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ♢ Expresie A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Popular) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etcetera interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etcetera ♢ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etcetera între care a fost încheiat un contract, un acord. – Limba Latina pars, -tis.

2 * Cuvantul cu diacritice: parte
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: Parte antonim: întreg

3 * Cuvantul cu diacritice: párte
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: PARTE substantiv verifica cuvantul: destin, dotație, dotă, fatalitate, grupare, menire, moleculă, noroc, partidă, predestinare, rol, soartă, tabără, ursită, zestre, zodie.

4 * Cuvantul cu diacritice: párte
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: PARTE substantiv 1. verifica cuvantul: bucată. 2. verifica cuvantul: secțiune. 3. verifica cuvantul: judecie. 4. verifica cuvantul: submulțime. 5. verifica cuvantul: pasaj. 6. verifica cuvantul: fragment. 7. verifica cuvantul: coastă. 8. verifica cuvantul: latură. 9. verifica cuvantul: sector. 10. verifica cuvantul: loc. 11. verifica cuvantul: direcție. 12. direcție, latură, sens. (Din toate -țile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justițiabil. (- într-un proces.) 14. verifica cuvantul: tabără. 15. verifica cuvantul: participație.

5 * Cuvantul cu diacritice: párte
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: parte substantiv feminin, g.-d. art. părții; plural părți

6 * Cuvantul cu diacritice: párte părți
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: PARTE părți f. 1) Element din care se compune sau în care se împarte un tot. O - din recoltă a fost strânsă. O - din deputați n-au susținut proiectul. ♢ Cea mai mare - marea majoritate; în mare măsură. În - a) într-o oarecare măsură; parțial; b) separat; pe rând; c) aparte. - de vorbire clasă de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. - de propoziție element constructiv al unei propoziții care îndeplinește o anumită funcție sintactică. 2) Cantitate care îi revine cuiva la o împărțeală. ♢ -ea leului cantitate preponderentă pe care și-o ia cineva dintr-un câștig obținut în comun. A avea - de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face - dreaptă a împărți egal. 3) Contribuție la o activitate comună. ♢ A lua - a participa. 4) Porțiune dintr-un spațiu; loc. Din care - vine? ♢ Cele patru părți ale lumii cele patru puncte cardinale. Din -ea (sau părțile) locului din ținutul (localitatea) despre care se vorbește; localnic. În toate părțile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterală a unui obiect; margine; latură. ♢ A se da la o (sau într-o, de-o) - a) a se feri; a se da în lături; b) a se eschiva; a se sustrage. A lăsa la o - a înceta de a mai îndeplini; a abandona. A pune la (sau de o) - a economisi; a lăsa în rezervă. A da (sau a face) într-o - a ocoli. Din -ea cuiva (sau a ceva) în ceea ce privește pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o - privind sub un aspect. Pe de altă - privind sub alt aspect. 6) Persoană (organizație sau stat) antrenată într-o anumită acțiune. 7) Totalitate de persoane care alcătuiesc aceeași categorie socială sau profesională. ♢ - bărbătească ființă de sex bărbătesc. - femeiască ființă de sex feminin. Din -ea mamei (a tatălui etcetera) din neamul mamei (al tatălui etcetera). Din -ea (cuiva) în numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de -ea cuiva a susține pe cineva. A-i lua (sau a-i ține) cuiva - a-i lua cuiva apărarea. 8) Porțiune dintr-o lucrare; compartiment. -ea finală. -ea practică. [G.-D. părții] limba latina pars, -tis

7 * Cuvantul cu diacritice: párte pắrți
Cuvantul fara diacritice: parte

Definitie: parte (parți), substantiv feminin – 1. Bucată, porțiune. – 2. Diviziune, secțiune. – 3. Rație. – 4. Locutiune – 5. Grup, clică; apărare. – 6. Contractant, interesat. – 7. Intervenție, hîrtie. – 8. Direcție, latură. – 9. Raport, relație. – 10. Gen, sex. – 11. Clasă, castă, categorie. – 12. Soartă, destin. – 13. (Adv.) Parțial. -Mr. parte, megl. parti, istr. pǫrătŭ. Limba Latina partem (Pușcariu 1274; Candrea-Dens., 1339; REW 6254), conform limba italiana, sp., port. parte, franceza part. După Meyer-Lubke, Rom. Gr., III, 221, sensul adverbial ar reproduce limba latina partim. Weigand, Jb., XVI, 79, explică sensul 12 prin influența bulgara čestu, care de asemenea, are două sensuri, dar Densusianu, GS, I, 312 a demonstrat că evoluția semantică este spontană. Derivat părtaș, substantiv masculin (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); părtășie, substantiv feminin (parțialitate, părtinire; participare; coproprietate); părtășire, substantiv feminin (învechit, participiu); părticea (var. părticică), substantiv feminin (diminutiv al lui parte), pe care Pușcariu 1275 și REW 6257 îl derivă din limba latina particĕlla, fără îndoială în mod echivoc; părti, verb (învechit, a favoriza); partnic, adjectiv (partizan, părtinitor), cu sufix -nic; părtini, verb (învechit, a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvîntul anterior sau, după Densusianu, Rom., XXXIII, 283 și Tiktin dintr-un părtean dispărut; după Koerting 6881, din limba latina partem tenēre); părtinitor, adjectiv (parțial, care se poartă cu parțialitate); nepărtinitor, adjectiv (imparțial); împărți, verb (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-Dens., 1343 îl trimit la limba latina impartῑre; împărțire, substantiv feminin (diviziune); împărțeală, substantiv feminin (diviziune, distribuire); împărțitor, substantiv masculin (poștaș; substantiv neutru, divizor); deîmpărțit, substantiv neutru (primul termen al unei împărțiri); copărtaș, substantiv masculin (coproprietar, acționar); împărtăși, verb (a comunica, a da de știre; reflexiv, a lua parte, a participa; a lua cuminecătură), din părtaș, ca împărți din parte (pentru ultimul sens, Șeineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu limba slava (veche) pričęstiti sę, din čęsti „destin”; mai curînd s-ar părea că trebuie să se pornească de la sensul de „a comunica”, la fel ca în celelalte limbi romanice); despărți, verb (a separa, a divorța; cuvant invechit, a deosebi), pe care Candrea-Dens., 1344 îl trimit la limba latina dispartῑre; despărțeală (var. despărțenie), substantiv feminin (separare); despărțămînt (var. despărțimînt), substantiv neutru (departament), format după franceza departement; despărțire, substantiv feminin (separare; cuvant invechit, sector, cartier; comisariat); despărțitor, adjectiv (care separă); despărțitură, substantiv feminin (separator; departament; diviziune, secțiune); nedespărțit, adjectiv (inseparabil). Derivat neol. partaj, substantiv neutru, din franceza partage; partener, s.m, din franceza partenaire; participa, verb, din franceza participer; participant, adjectiv , din franceza paticipant; participiu, substantiv neutru, din franceza participe; participial, adjectiv , din franceza participial; particular, adjectiv , din franceza particulier; particularism, substantiv neutru; particularitate, substantiv feminin; particulariza, verb; partidă (var. partid), substantiv feminin și n. (întrecere sportivă; cont; cantitate de mărfuri; diversiune în comun; persoană susceptibilă de a contracta o căsătorie; cuvant invechit, partid, facțiune), din limba italiana de N. (ven.) partida, prin intermediul limba neogreaca: παρτιδα, secolul XVII, (Galdi 222); partid, substantiv neutru (facțiune), din franceza parti, limba neogreaca: παρτίδον; partitiv, adjectiv ; partitură, substantiv feminin, din franceza partitura; partizan, substantiv masculin, din franceza partisan; parțial, adjectiv , din franceza partiel; parțialitate, substantiv feminin; imparțial, adjectiv ; imparțialitate, substantiv feminin. – Din rom. provine rut. parti „ursită” (Candrea, Elemente, 404).