Parte
Definitie, sens si explicatie
1Parte, parti, substantiv feminin I.
1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etcetera, in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ♢ În parte = A) loc. adverb in oarecare masura, partial; B) loc. adjectiv si adverb separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; C) loc. adverb facand abstractie de ceilalti, aparte. ♢ Expresie În (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura.
Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea.
Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri
2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; prin extensiune sector, compartiment. ♢ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice.
Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ♢ Expresie A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari.
A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etcetera ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Prin specializare: Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului.
3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etcetera ♢ Expresie Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Familiar) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu...
A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv).
A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Popular) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ♢ Expresie A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Familiar, ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; popular) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie.
4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etcetera, dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concretizat) cota respectiva care revine fiecarui participant. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În parte = A) (care se face) in mod proportional; B) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme.
La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ♢ Expresie Parte si parte = in parti, in cote egale. Ii.
1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ♢ Locutiune adjectiv Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...).
Locutiune adverb În (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot.
În nici o parte = nicaieri.
În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo.
În alta parte = aiurea.
2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etcetera; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ♢ Locutiune adverb (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere...
Într-o parte = stramb, oblic, piezis.
La o parte: A) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; B) izolat, separat. ♢ Expresie A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; prin extensiune a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie).
La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = A) a deplasa lateral; B) a indeparta, a elimina.
A pune la o parte = a economisi, a strange.
A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Familiar) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun.
3. Directie, sens (in spatiu);
4. Figurativ Punct de vedere intr-o problema data; privinta.
Din partea mea fa ce vrei. Iii. Categorie sociala, profesionala etcetera; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etcetera ♢ Locutiune adjectiv Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ♢ Expresie A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva.
A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau.
A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Popular) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie).
Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) sex masculin; totalitatea barbatilor.
Parte(a) femeiasca = (fiinta de) sex feminin; totalitatea femeilor.
2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etcetera interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etcetera ♢ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etcetera intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Limba Latina Pars, -Tis.
1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etcetera, in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ♢ În parte = A) loc. adverb in oarecare masura, partial; B) loc. adjectiv si adverb separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; C) loc. adverb facand abstractie de ceilalti, aparte. ♢ Expresie În (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura.
Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea.
Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri
2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; prin extensiune sector, compartiment. ♢ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice.
Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ♢ Expresie A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari.
A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etcetera ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Prin specializare: Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului.
3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etcetera ♢ Expresie Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Familiar) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu...
A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv).
A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Popular) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ♢ Expresie A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Familiar, ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; popular) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie.
4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etcetera, dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concretizat) cota respectiva care revine fiecarui participant. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În parte = A) (care se face) in mod proportional; B) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme.
La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ♢ Expresie Parte si parte = in parti, in cote egale. Ii.
1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ♢ Locutiune adjectiv Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...).
Locutiune adverb În (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot.
În nici o parte = nicaieri.
În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo.
În alta parte = aiurea.
2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etcetera; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ♢ Locutiune adverb (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere...
Într-o parte = stramb, oblic, piezis.
La o parte: A) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; B) izolat, separat. ♢ Expresie A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; prin extensiune a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie).
La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = A) a deplasa lateral; B) a indeparta, a elimina.
A pune la o parte = a economisi, a strange.
A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Familiar) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun.
3. Directie, sens (in spatiu);
4. Figurativ Punct de vedere intr-o problema data; privinta.
Din partea mea fa ce vrei. Iii. Categorie sociala, profesionala etcetera; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etcetera ♢ Locutiune adjectiv Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ♢ Expresie A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva.
A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau.
A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Popular) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie).
Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) sex masculin; totalitatea barbatilor.
Parte(a) femeiasca = (fiinta de) sex feminin; totalitatea femeilor.
2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etcetera interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etcetera ♢ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etcetera intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Limba Latina Pars, -Tis.
2Parte antonim: intreg
3Parte substantiv verifica cuvantul: destin, dotatie, dota, fatalitate, grupare, menire, molecula, noroc, partida, predestinare, rol, soarta, tabara, ursita, zestre, zodie.
4Parte substantiv
1. verifica cuvantul: bucata.
2. verifica cuvantul: sectiune.
3. verifica cuvantul: judecie.
4. verifica cuvantul: submultime.
5. verifica cuvantul: pasaj.
6. verifica cuvantul: fragment.
7. verifica cuvantul: coasta.
8. verifica cuvantul: latura.
9. verifica cuvantul: sector.
10. verifica cuvantul: loc.
11. verifica cuvantul: directie.
12. directie, latura, sens. (Din toate -tile veneau spre noi.)
13. (Jur.) (rar) justitiabil. (- intr-un proces.)
14. verifica cuvantul: tabara.
15. verifica cuvantul: participatie.
1. verifica cuvantul: bucata.
2. verifica cuvantul: sectiune.
3. verifica cuvantul: judecie.
4. verifica cuvantul: submultime.
5. verifica cuvantul: pasaj.
6. verifica cuvantul: fragment.
7. verifica cuvantul: coasta.
8. verifica cuvantul: latura.
9. verifica cuvantul: sector.
10. verifica cuvantul: loc.
11. verifica cuvantul: directie.
12. directie, latura, sens. (Din toate -tile veneau spre noi.)
13. (Jur.) (rar) justitiabil. (- intr-un proces.)
14. verifica cuvantul: tabara.
15. verifica cuvantul: participatie.
5Parte substantiv feminin, g.-d. art. partii; plural parti
6Parte parti f. 1) Element din care se compune sau in care se imparte un tot. O - din recolta a fost stransa.
O - din deputati n-au sustinut proiectul. ♢ Cea mai mare - marea majoritate; in mare masura. În - a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. - de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. - de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ♢ -ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea - de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face - dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ♢ A lua - a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care - vine? ♢ Cele patru parti ale lumii cele patru puncte cardinale. Din -ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. În toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ♢ A se da la o (sau intr-o, de-o) - a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o - a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) - a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o - a ocoli. Din -ea cuiva (sau A ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva.
Pe de o - privind sub un aspect. Pe de alta - privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ♢ - barbateasca fiinta de sex barbatesc. - femeiasca fiinta de sex feminin. Din -ea mamei (a tatalui etcetera) din neamul mamei (al tatalui etcetera). Din -ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de -ea cuiva a sustine pe cineva.
A-i lua (sau a-i tine) cuiva - a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. -ea finala. -ea practica. [G.-d. partii] /<lat. pars, -tis
O - din deputati n-au sustinut proiectul. ♢ Cea mai mare - marea majoritate; in mare masura. În - a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. - de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. - de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ♢ -ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea - de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face - dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ♢ A lua - a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care - vine? ♢ Cele patru parti ale lumii cele patru puncte cardinale. Din -ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. În toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ♢ A se da la o (sau intr-o, de-o) - a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o - a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) - a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o - a ocoli. Din -ea cuiva (sau A ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva.
Pe de o - privind sub un aspect. Pe de alta - privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ♢ - barbateasca fiinta de sex barbatesc. - femeiasca fiinta de sex feminin. Din -ea mamei (a tatalui etcetera) din neamul mamei (al tatalui etcetera). Din -ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de -ea cuiva a sustine pe cineva.
A-i lua (sau a-i tine) cuiva - a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. -ea finala. -ea practica. [G.-d. partii] /<lat. pars, -tis
7Parte (pắrti), substantiv feminin –
1. Bucata, portiune. –
2. Diviziune, sectiune. –
3. Ratie. –
4. Locutiune –
5. Grup, clica; aparare. –
6. Contractant, interesat. –
7. Interventie, hirtie. –
8. Directie, latura. –
9. Raport, relatie. –
10. Gen, sex. –
11. Clasa, casta, categorie. –
12. Soarta, destin. –
13. (Adv.) Partial. -mr. parte, megl. parti, istr. pǫratŭ.
Limba Latina partem (Puscariu 1274; Candrea-dens., 1339; Rew 6254), conform limba italiana, sp., port. parte, franceza part.
Dupa Meyer-lübke, Rom.
Gr., Iii, 221, sensul adverbial ar reproduce limba latina partim.
Weigand, Jb., Xvi, 79, explica sensul 12 prin influenta bulgara čestu, care de asemenea, are doua sensuri, dar Densusianu, Gs, I, 312 a demonstrat ca evolutia semantica este spontana.
Derivat partas, substantiv masculin (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); partasie, substantiv feminin (partialitate, partinire; participare; coproprietate); partasire, substantiv feminin (invechit, participiu); particea (var. particica), substantiv feminin (diminutiv al lui parte), pe care Puscariu 1275 si Rew 6257 il deriva din limba latina particĕlla, fara indoiala in mod echivoc; parti, verb (invechit, a favoriza); partnic, adjectiv (partizan, partinitor), cu sufix -nic; partini, verb (invechit, a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvintul anterior sau, dupa Densusianu, Rom., Xxxiii, 283 si Tiktin dintr-un *partean disparut; dupa Koerting 6881, din limba latina partem tenēre); partinitor, adjectiv (partial, care se poarta cu partialitate); nepartinitor, adjectiv (impartial); imparti, verb (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-dens., 1343 il trimit la limba latina impartῑre; impartire, substantiv feminin (diviziune); imparteala, substantiv feminin (diviziune, distribuire); impartitor, substantiv masculin (postas; substantiv neutru, divizor); deimpartit, substantiv neutru (primul termen al unei impartiri); copartas, substantiv masculin (coproprietar, actionar); impartasi, verb (a comunica, a da de stire; reflexiv, a lua parte, a participa; a lua cuminecatura), din partas, ca imparti din parte (pentru ultimul sens, seineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu limba slava (veche) pričęstiti sę, din čęsti „destin”; mai curind s-ar parea ca trebuie sa se porneasca de la sensul de „a comunica”, la fel ca in celelalte limbi romanice); desparti, verb (a separa, a divorta; cuvant invechit, a deosebi), pe care Candrea-dens., 1344 il trimit la limba latina *dispartῑre; desparteala (var. despartenie), substantiv feminin (separare); despartamint (var. despartimint), substantiv neutru (departament), format dupa franceza departement; despartire, substantiv feminin (separare; cuvant invechit, sector, cartier; comisariat); despartitor, adjectiv (care separa); despartitura, substantiv feminin (separator; departament; diviziune, sectiune); nedespartit, adjectiv (inseparabil).
Derivat neol. partaj, substantiv neutru, din franceza partage; partener, s.m, din franceza partenaire; participa, verb, din franceza participer; participant, adjectiv , din franceza paticipant; participiu, substantiv neutru, din franceza participe; participial, adjectiv , din franceza participial; particular, adjectiv , din franceza particulier; particularism, substantiv neutru; particularitate, substantiv feminin; particulariza, verb; partida (var. partid), substantiv feminin si n. (intrecere sportiva; cont; cantitate de marfuri; diversiune in comun; persoana susceptibila de a contracta o casatorie; cuvant invechit, partid, factiune), din limba italiana de N. (ven.) partida, prin intermediul limba neogreaca: παρτιδα, secolul Xvii, (Galdi 222); partid, substantiv neutru (factiune), din franceza parti, limba neogreaca: παρτίδον; partitiv, adjectiv ; partitura, substantiv feminin, din franceza partitura; partizan, substantiv masculin, din franceza partisan; partial, adjectiv , din franceza partiel; partialitate, substantiv feminin; impartial, adjectiv ; impartialitate, substantiv feminin. – Din rom. provine rut. parti „ursita” (Candrea, Elemente, 404).
1. Bucata, portiune. –
2. Diviziune, sectiune. –
3. Ratie. –
4. Locutiune –
5. Grup, clica; aparare. –
6. Contractant, interesat. –
7. Interventie, hirtie. –
8. Directie, latura. –
9. Raport, relatie. –
10. Gen, sex. –
11. Clasa, casta, categorie. –
12. Soarta, destin. –
13. (Adv.) Partial. -mr. parte, megl. parti, istr. pǫratŭ.
Limba Latina partem (Puscariu 1274; Candrea-dens., 1339; Rew 6254), conform limba italiana, sp., port. parte, franceza part.
Dupa Meyer-lübke, Rom.
Gr., Iii, 221, sensul adverbial ar reproduce limba latina partim.
Weigand, Jb., Xvi, 79, explica sensul 12 prin influenta bulgara čestu, care de asemenea, are doua sensuri, dar Densusianu, Gs, I, 312 a demonstrat ca evolutia semantica este spontana.
Derivat partas, substantiv masculin (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); partasie, substantiv feminin (partialitate, partinire; participare; coproprietate); partasire, substantiv feminin (invechit, participiu); particea (var. particica), substantiv feminin (diminutiv al lui parte), pe care Puscariu 1275 si Rew 6257 il deriva din limba latina particĕlla, fara indoiala in mod echivoc; parti, verb (invechit, a favoriza); partnic, adjectiv (partizan, partinitor), cu sufix -nic; partini, verb (invechit, a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvintul anterior sau, dupa Densusianu, Rom., Xxxiii, 283 si Tiktin dintr-un *partean disparut; dupa Koerting 6881, din limba latina partem tenēre); partinitor, adjectiv (partial, care se poarta cu partialitate); nepartinitor, adjectiv (impartial); imparti, verb (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-dens., 1343 il trimit la limba latina impartῑre; impartire, substantiv feminin (diviziune); imparteala, substantiv feminin (diviziune, distribuire); impartitor, substantiv masculin (postas; substantiv neutru, divizor); deimpartit, substantiv neutru (primul termen al unei impartiri); copartas, substantiv masculin (coproprietar, actionar); impartasi, verb (a comunica, a da de stire; reflexiv, a lua parte, a participa; a lua cuminecatura), din partas, ca imparti din parte (pentru ultimul sens, seineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu limba slava (veche) pričęstiti sę, din čęsti „destin”; mai curind s-ar parea ca trebuie sa se porneasca de la sensul de „a comunica”, la fel ca in celelalte limbi romanice); desparti, verb (a separa, a divorta; cuvant invechit, a deosebi), pe care Candrea-dens., 1344 il trimit la limba latina *dispartῑre; desparteala (var. despartenie), substantiv feminin (separare); despartamint (var. despartimint), substantiv neutru (departament), format dupa franceza departement; despartire, substantiv feminin (separare; cuvant invechit, sector, cartier; comisariat); despartitor, adjectiv (care separa); despartitura, substantiv feminin (separator; departament; diviziune, sectiune); nedespartit, adjectiv (inseparabil).
Derivat neol. partaj, substantiv neutru, din franceza partage; partener, s.m, din franceza partenaire; participa, verb, din franceza participer; participant, adjectiv , din franceza paticipant; participiu, substantiv neutru, din franceza participe; participial, adjectiv , din franceza participial; particular, adjectiv , din franceza particulier; particularism, substantiv neutru; particularitate, substantiv feminin; particulariza, verb; partida (var. partid), substantiv feminin si n. (intrecere sportiva; cont; cantitate de marfuri; diversiune in comun; persoana susceptibila de a contracta o casatorie; cuvant invechit, partid, factiune), din limba italiana de N. (ven.) partida, prin intermediul limba neogreaca: παρτιδα, secolul Xvii, (Galdi 222); partid, substantiv neutru (factiune), din franceza parti, limba neogreaca: παρτίδον; partitiv, adjectiv ; partitura, substantiv feminin, din franceza partitura; partizan, substantiv masculin, din franceza partisan; partial, adjectiv , din franceza partiel; partialitate, substantiv feminin; impartial, adjectiv ; impartialitate, substantiv feminin. – Din rom. provine rut. parti „ursita” (Candrea, Elemente, 404).