Patenta
Definitie, sens si explicatie
1Patenta, patentez, verb I. Tranzitiv
1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta o inventie.
2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2).
3. (Tehn.) A aplica unei sarme de otel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenta mai mare. – Din franceza Patenter, limba germana Patentieren.
1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta o inventie.
2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2).
3. (Tehn.) A aplica unei sarme de otel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenta mai mare. – Din franceza Patenter, limba germana Patentieren.
2Patenta verb verifica cuvantul: breveta.
3Patenta verb, indicativ prezent 1 singular patentez, 3 singular si plural patenteaza
4A patenta1 -ez tranzitiv 1) (inventii, descoperiri etcetera) A recunoaste in mod oficial (prin acordare de patenta); a breveta. 2) (sarme de otel) A supune unui tratament termic (in vederea obtinerii unei rezistente mai mari). /<fr. patenter, limba germana patentieren
5A patenta2 -ez tranzitiv (negustori sau liber-profesionisti) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, limba germana patentieren
6Patenta verb I. tr.
1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta.
2. A cali un metal in plumb. ♦ A trata termic o sarma de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. [< franceza patenter].
1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta.
2. A cali un metal in plumb. ♦ A trata termic o sarma de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. [< franceza patenter].
7Patenta verb tr.
1. a acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta.
2. (tehn.) a trata termic o sarma sau o banda de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. (< franceza patenter, limba germana patentieren)
1. a acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta.
2. (tehn.) a trata termic o sarma sau o banda de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. (< franceza patenter, limba germana patentieren)