Definitie Patron - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Patron1, patroane, substantiv neutru
1. Cartus (1). ♦ Bucata cilindrica de exploziv, folosita la umplerea gaurilor de mina.
2. Corp cilindric de portelan care contine firul fuzibil al unei sigurante electrice; buson (2).
3. Schita pentru indicarea modului de legare a firelor si a ordinii operatiilor in industria textila. – Din limba germana Patrone.

Varianta definitie 2: Patron2, -oanĂ, patroni, -oane, substantiv
1. Substantiv masculin si feminin: Proprietar al unei intreprinderi.
2. Substantiv masculin (În Roma antica) Patrician roman, considerat in raport cu libertii sai.
3. Substantiv masculin si feminin: Sfant socotit protector al unei persoane, al unei corporatii sau al unei comunitati care ii poarta numele; zi calendaristica in care se praznuieste un sfant si pe care o serbeaza cei care poarta numele acelui sfant. ♦ Ocrotitor, protector. – Din limba latina Patronus, limba germana Patron, franceza Patron.

Varianta definitie 3: Patron substantiv verifica cuvantul: cartus, glont, potricala, preducea, tipar.

Varianta definitie 4: Patron substantiv
1. verifica cuvantul: buson fuzibil.
2. puscatura.

Varianta definitie 5: Patron substantiv
1. stapan, (englezism) boss, (popular) jupan. (Are un - foarte aspru.)
2. (invechit) praznic. (Îsi serbeaza azi -ul.)

Varianta definitie 6: Patron (persoana) substantiv masculin (silabe -tron), plural patroni

Varianta definitie 7: Patron (cartus, buson, schita-program, tipar) substantiv neutru (silabe -tron), plural patroane

Varianta definitie 8: Patron1 -oane n. 1) Tub metalic sau de carton care contine o capsa, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucata cilindrica de exploziv folosita in mine la dislocarea straturilor. /<germ.
Patrone

Varianta definitie 9: Patron2 -oana (-oni, -oane) m. si f. 1) (in Roma antica) Patrician care avea sub protectie oamenii liberi dintr-o clasa sociala inferioara, numiti clienti. 2) Proprietar al unei intreprinderi (comerciale, industriale) care foloseste muncitori salariati. 3) rel.
Sfant considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivitati care ii poarta numele. 4) inv.
Persoana ocrotitoare. /<lat. patrinus, limba franceza: patron, limba germana Patron

Varianta definitie 10: Patron substantiv neutru
1. Cartus.
2. (Rar) Tipar dupa care se croieste un obiect de imbracaminte; desen, model dupa care se executa o tesatura.
3. Buson (2). [< franceza patron].

Varianta definitie 11: Patron, -oanĂ substantiv masculin si feminin:
1. Patrician roman socotit in raport cu clientii sai; stapan socotit in raport cu sclavii sai eliberati.
2. Proprietar, stapan al unei case de comert, al unei intreprinderi, al unei fabrici etcetera; exploatator.
3. Sfant socotit protector al unei persoane, al unei comunitati etcetera, care ii poarta numele. [< franceza patron, limba latina patronus].

Varianta definitie 12: Patron1 substantiv neutru
1. cartus.
2. tipar dupa care se croieste un obiect de imbracaminte. ♢ desen, model dupa care se executa o tesatura.
3. buson (2). (< limba germana Patrone)

Varianta definitie 13: Patron2, -oane I. substantiv masculin patrician roman considerat in raport cu libertii si cu clientii sai.
II. substantiv masculin f.
1. sfant socotit protector al unei persoane, al unei comunitati etcetera, care ii poarta numele.
2. ocrotitor, protector, sustinator.
3. proprietar al unei intreprinderi, al unui local etcetera (< franceza patron, limba latina patronus, limba germana Patron)

Varianta definitie 14: Patron (patroni), substantiv masculin –
1. Sfint protector; stapin. –
2. (Substantiv neutru:) Tipar. –
3. (Substantiv neutru:) Cartus.
Franceza patron si, cu ultimul sens, din limba germana Patrone. – Derivat patroana, substantiv feminin (stapina); patrona, verb, din franceza patronner; patronaj, substantiv neutru, din franceza patronage; patronal, adjectiv , din franceza patronal; patronat, substantiv neutru (drept de a numi o persoana intr-o functie ecleziastica; patronaj); patrontas, substantiv neutru (cartusiera), din limba germana Patrontasche (Borcea 201), conform limba rusa patrontaš; impatroni, verb (a pune stapinire), din limba italiana impadronirsi (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit